#haina

• alendelon — Denumire populară sau argotică românească dată unui tip de cojoc scurt, haină de blană sau scurtă îmblănită cu guler lat, purtată de regulă cu blana pe dinăuntru și pielea întoarsă pe dinafară. Din punct de vedere structural și cultural, termenul s-a răspândit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, fiind inspirat direct de stilul vestimentar iconic promovat de celebrul actor francez Alain Delon în filmele sale de succes.
• amazoană — Femeie războinică legendară dintr-un trib antic mitic de pe malurile Mării Negre, recunoscută pentru curajul, abilitățile de luptătoare și independența sa totală față de bărbați. În sens modern, termenul desemnează o femeie călăreață (sportivă ecvestră), o femeie cu o statură înaltă, atletică, viguroasă, curajoasă și hotărâtă, sau o haină lungă de damă purtată în trecut special pentru călărie.
• amazonă — Femeie războinică legendară dintr-un trib antic mitic de pe malurile Mării Negre, recunoscută pentru curajul, abilitățile de luptătoare și independența sa totală față de bărbați. În sens modern, termenul desemnează o femeie călăreață (sportivă ecvestră), o femeie cu o statură înaltă, atletică, viguroasă, curajoasă și hotărâtă, sau o haină lungă de damă purtată în trecut special pentru călărie.
• antereu — O haină lungă bărbătească, de origine orientală, asemănătoare cu o tunică sau un caftan, strânsă pe corp și încinsă la mijloc cu un brâu, purtată în trecut de boieri în Țările Române și, ulterior, integrată ca element structural în portul tradițional bisericesc sau preoțesc (sutană). Acest articol de vestimentație istorică era realizat din materiale prețioase precum mătasea, postavul fin sau catifeaua și reprezenta un indicator clar al statutului social înalt.
• anteriu — Haină lungă bărbătească, deschisă în față, strânsă pe corp până la brâu și cu poalele largi, adesea confecționată din mătase, stofă fină sau catifea, purtată în trecut de boieri, de negustorii înstăriți din Țările Române sau, în prezent, de slujitorii cultului ortodox (ca robă preoțească). Această piesă vestimentară de influență orientală reflecta statutul social și rangul administrativ al purtătorului în epoca fanariotă.
• anterlic — Haină lungă bărbătească sau femeiască de sorginte orientală, asemănătoare cu anteriul, dar confecționată de obicei din materiale foarte prețioase (stofă de mătase cu fir de aur sau argint, brocart sau atlas), purtată în trecut de marea boierime din Principatele Române ca veșmânt de ceremonie. Acest element de lux vestimentar, specific epocii otomane, era adesea căptușit cu blănuri fine și strâns în talie cu cingători bogat ornamentate.
• antireu — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'anteriu'; haină lungă orientală, deschisă în față, lungă până la pământ, cu mâneci largi, încinsă cu un brâu, purtată în trecut de boieri, de fețele bisericești sau de femei ca piesă de vestimentație de epocă. În documentele comerciale și foile de zestre din secolele XVIII-XIX, termenul desemna straie de preț confecționate din mătase, catifea sau ghermesit, reprezentând un indicator al statutului social înalt.
• antiriu — Formă grafică secundară sau regională pentru cuvântul 'anteriu'; haină lungă de epocă, de origine orientală, deschisă în față, lungă până la pământ și strânsă pe corp, încinsă cu un brâu sau cordon. Piesa vestimentară era purtată în trecut în Țările Române de boieri, de negustorii înstăriți sau de fețele bisericești, fiind confecționată din materiale luxoase precum mătasea, catifeaua sau atlasul.
• băcsauă — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale din vestul României pentru a desemna o haină lungă, groasă, confecționată din lână dărăcită sau din pănură grosieră, purtată de ciobani pentru a se proteja de ploi și viscole. În sens larg, poate descrie și o rabiță sau o bucată de pânză aspră utilizată în atelierele de prelucrare a pielii.
• Badja — Termen istoric și regional extrem de rar, întâlnit în anumite zone de graniță sau graiuri influențate de lexicul oriental, care desemnează o manta lungă, o haină largă purtată de bărbați sau o bucată de pânză grosieră folosită pentru protecția împotriva intemperiilor. În sens extins, cuvântul putea descrie o barieră textilă textilă sau o pânză de cort rudimentară utilizată de păstori în timpul transhumanței.
• baibarac — Haină țărănească de iarnă scurtă, strânsă pe corp, adesea căptușită cu blană de oaie sau confecționată din pănură groasă, purtată în trecut în satele din Moldova și Muntenia. În sens larg, termenul descrie o scurtă rudimentară sau un pieptar folosit pentru protecția împotriva frigului în timpul muncilor agricole de sezon.
• baibăraș — Variantă diminutivală regională sau arhaică pentru baibarac, desemnând o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, purtată de copii sau femei în timpul sezonului rece în satele din Moldova. Confecționat de obicei din pănură fină sau căptușit parțial cu blană moale, acest element vestimentar tradițional se remarca prin dimensiunile reduse și adaptarea sa la portul zilnic de sărbătoare.
• baideraș — Variantă fonetică sau grafică regională extrem de rară întâlnită în graiurile moldovenești pentru termenul baibăraș (sau baibarac), ce desemnează o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, căptușită adesea cu blană sau pănură fină. Cuvântul reflectă eliziuni sau modificări consonantice locale (b > d) specifice graiului rural din anumite arii izolate, fiind utilizat pentru a descrie un pieptar sau un veston scurt tradițional purtat în sezonul rece.