#gotic

• Addams — Nume propriu de familie de origine anglo-saxonă, reprezentând o variantă patronimică derivată de la numele biblic Adam (fiul lui Adam). În cultura universală contemporană, termenul este strâns asociat cu 'Familia Addams', o faimoasă satiră ficțională creată de caricaturistul Charles Addams, care inversează în mod umoristic valorile familiei americane ideale prin intermediul unor elemente macabre și gotice.
• amnu amo — Formă compusă hibridă sau expresie din jargonul comunităților online formată din contracția românească 'amnu' (acum nu) și substantivul împrumutat din engleză 'amo' (variantă grafică/argotică pentru 'ammo' - muniție, resurse, argumente). Este utilizată informal pentru a semnala lipsa momentană de replici, resurse sau energie într-o discuție contradictorie.
• Andrea Pisano — Celebrul sculptor și arhitect italian din perioada goticului târziu (cunoscut și sub numele de Andrea da Pontedera), recunoscut ca un maestru de tranziție esențial către Renașterea timpurie. Această personalitate artistică structurală este faimoasă pentru realizarea primei perechi de porți din bronz ale Baptisteriului din Florența și pentru continuarea construcției Campanilei lui Giotto, opere ce se disting prin simț narativ, eleganță gotică și realism plastic inovator.
• angevin — Care aparține orașului Angers sau fostei provincii istorice franceze Anjou, privitor la această regiune ori locuitorilor săi. Ca adjectiv, descrie stilul arhitectural, cultura sau elementele politice legate de acest teritoriu. În context istoric, termenul face referire directă la dinastia Angevină (sau Plantagenet), o casă regală de o importanță crucială care a condus Anglia, porțiuni mari din Franța și Regatul Neapolelui în perioada medievală. Ca substantiv, desemnează un locuitor nativ sau un cetățean din Angers ori Anjou.
• arcatură — Element decorativ sau structural format dintr-un șir de arcade mici, oarbe sau deschise, sprijinite pe colonete, console ori pilaștri, utilizat frecvent în arhitectura medievală romanică și gotică pentru ritmarea și decorarea fațadelor sau a frizelor exterioare ale clădirilor monumentale. Acest ansamblu liniar oferă un relief geometric deosebit și contribuie la articularea estetică a zidăriilor masive.
• arce — Forma de plural a substantivului neutru 'arc'; elemente structurale sau decorative curbate, sprijinite pe două puncte de susținere, folosite în arhitectură pentru a podi un spațiu ori a susține o boltă sau un zid. În geometrie, reprezintă porțiuni continue din linii curbe, în special din circumferințe de cerc, delimitate de două puncte distincte. În muzică și tehnică, termenul se referă la arcuri folosite ca mecanisme elastice sau la arcușuri utilizate pentru instrumentele cu coarde.
• archivoltă — Element decorativ sau profilatură ornamentală proeminentă (muldură) care îmbracă și subliniază fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de boltă de-a lungul curburii sale. În arhitectura clasică, romanică și gotică, archivolta este adesea alcătuită din mai multe benzi concentrice sculptate artistic, având rolul vizual de a pune în valoare deschiderea unui portal sau a unei ferestre monumentale.
• arhivoltă — Element decorativ sau profilatură care îmbracă fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de triumf; mulură ornamentală plasată deasupra unei deschideri (ușă, fereastră) care urmărește curbură arcului, fiind specifică stilurilor arhitecturale romanic, gotic și baroc.
• bădoacă — Termen argotic, adesea folosit cu o nuanță peiorativă sau ironică, pentru a desemna o femeie scundă și plinuță, cu mișcări greoaie, sau o persoană considerată needucată și vulgară. În anumite contexte regionale secundare, cuvântul descrie un vas vechi, deformat, de mari dimensiuni sau o cană de tablă ciobită.
• baftache — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană considerată norocoasă în mod exagerat sau care profită constant de conjuncturi favorabile fără a depune efort; individ oportunist care mizează exclusiv pe șansă sau baftă. Într-un sens secundar, cuvântul poate fi folosit ca apelativ ironic sau familiar pentru un bărbat lăudăros care se mândrește cu reușitele sale conjuncturale.
• baftan — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană care are un noroc colosal, un individ extrem de baftos sau un lider informal într-un grup clandestin care reușește întotdeauna să scape din situațiile dificile datorită șansei chioare. În sens extins sau regional, poate descrie un individ lăudăros, cu o statură impunătoare, care epatează prin câștigurile sale obținute fără efort.