#gir

• adăogământ — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adaos', 'adăugire' sau 'supliment'; element suplimentar, clauză adițională ori anexă introdusă într-un document oficial, testament sau contract comercial pentru a-i completa ori clarifica prevederile de bază.
• adăogire — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugire' sau 'adaos', descriind procesul structural prin care se suplimenta un text, se extindea o listă de bunuri ori se sporea volumul unei mărfi.
• adăoșag — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut, mai ales în graiurile transilvănene sau de vest, ca variantă pentru 'adaos', 'supliment' ori 'adăugire'; o cantitate adăugată, o anexă adusă unui bun material sau o clauză adițională inclusă într-o înțelegere scrisă.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adătiu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat în trecut în anumite documente sau zapise vechi pentru a desemna un adaos, o taxă suplimentară, o cotă adăugată ori o clauză adițională inclusă într-un contract sau hrisov oficial. Ca adjectiv, descrie un element sau un factor care vine ca o completare ori o suplimentare la o structură de bază.
• adău — Variantă substantivală arhaică extrem de scurtă sau regională utilizată în trecut în locul cuvântului standard 'adaos' ori 'adăugire'; element suplimentar inclus într-un ansamblu, o mică cantitate de material pusă în plus sau un adaos textil aplicat pe un veșmânt uzat.
• adăugământ — Termen juridic, literar sau administrativ arhaic utilizat în trecut în locul cuvântului standard modern 'adaos' sau 'anexă'; clauză adițională, completare, document suplimentar sau codicil introdus într-un act oficial, tratat internațional ori testament pentru a-i extinde sau lămuri prevederile inițiale.
• adăugare — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; procesul structural, tehnic sau administrativ prin care se suplimentează o listă, se extinde un text sau se introduce un element nou într-un ansamblu existent. În bazele de date, reprezintă operațiunea de inserare (INSERT) a unei înregistrări noi într-un tabel.
• adăugătorie — Formă substantivală arhaică sau regională rară, utilizată în trecut în locul termenilor moderni 'adăugire' sau 'adaos'; acțiunea de a adăuga ceva ori rezultatul acestui proces, reprezentând totodată și o clauză adițională, o completare sau o anexă adusă unui hrisov, act administrativ sau contract comercial.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• ademeneală — Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; mijloc, momeală, vorbă sau gest amăgitor folosit pentru a atrage, a seduce sau a convinge pe cineva să facă un anumit lucru (adesea în detrimentul său). Acest termen structural definește un instrument psihologic sau material de manipulare subtilă, menit să trezească interesul ori dorința unei persoane prin promisiuni iluzorii sau recompense aparente.
• ademenire — Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; proces psihologic și comportamental prin care o persoană este atrasă, convinsă sau indusă în eroare cu ajutorul unor promisiuni iluzorii, momeli, lingușiri ori farmece subtile. Acest fenomen implică o manipulare strategică a dorințelor sau vulnerabilităților celuilalt, având scopul de a obține un avantaj, o formă de control ori o schimbare de atitudine.
• adendă — Formă rară, neologistică sau regională pentru termenul 'addenda'; listă de adăugiri, note, corecturi sau completări inserate la sfârșitul unei cărți, al unui tratat ori al unui document oficial pentru a corecta erorile sau a aduce lămuriri suplimentare. Acest termen structural servește la menținerea integrității informaționale a operei fără a modifica textul de bază.
• adimeni — Formă regională sau arhaică, variantă fonetică învechită a verbului 'a ademeni', însemnând a atrage pe cineva prin vorbe măgulitoare, promisiuni înșelătoare sau momeli, inducându-l în eroare ori captivându-i atenția. Acest conector comportamental structural reflectă particularitățile fonetice din graiurile locale vechi, fiind păstrat în texte folclorice sau cronici istorice.
• adimenire — Acțiunea de a adimeni și rezultatul ei; formă arhaică sau regională pentru procesul de ademeni, constând în atragerea, amăgirea sau seducerea unei persoane ori a unui animal cu ajutorul unor momeli, daruri ori cuvinte măgulitoare. Acest fenomen structural de manipulare psihologică ușoară este documentat în scrierile vechi și în graiurile locale de tip rural.
• adolescentă — Persoană de sex feminin aflată la vârsta adolescenței, etapă de tranziție biologică, cognitivă și socială cuprinsă între pubertate și maturitate; tânără caracterizată prin transformări identitare profunde și dezvoltare fizică accelerată. Ca adjectiv, descrie manifestări, trăsături sau comportamente specifice fetelor aflate în această perioadă de evoluție.
• agirsemâi — Termen istoric și arhaism de origine otomană folosit în trecut pentru a desemna o taxă oficială, un impozit sau o dare specială percepută în Țările Române asupra anumitor categorii de bunuri, tranzacții sau activități comerciale reglementate de administrația turcă. În sens structural administrativ, reflectă jargonul fiscal al epocii fanariote și structura dărilor complexe impuse comunităților locale.
• aingirea — Variantă adverbială arhaică și locală extrem de rară, fonetic înrudită cu forma 'aingherea', utilizată în graiurile vechi populare de tranziție cu sensul de 'nicăieri' sau 'în nicio parte'. Acest cuvânt îndeplinește rolul sintactic de negație spațială absolută în cadrul structurii frazei, fiind întrebuințat în narațiunile populare sau în descrierile de epocă pentru a exprima o izolare totală, o absență desăvârșită a unui obiect căutat ori o rătăcire existențială profundă din care nu se mai poate găsi nicio cale de ieșire.