#fig

• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.
• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.
• abstracționist — Artist plastic (pictor, sculptor) care creează în spiritul abstracționismului, renunțând la elementele figurative în favoarea formelor pure; (ca adjectiv) care aparține abstracționismului, privitor la creațiile, tehnicile sau manifestările specifice artei nonfigurative.
• abstracționistă — Artistă plastică (pictoriță, formatoare de forme sau sculptoriță) a cărei operă se înscrie în coordonatele artei nonfigurative, eliminând reprezentarea lumii vizibile; (ca adjectiv) formă de feminin pentru manifestările, tehnicile, școlile sau tendințele estetice care promovează utilizarea exclusivă a formelor, liniilor și culorilor pure.
• abstractism — Curent doctrinar, artistic și filozofic manifestat cu precădere în artele vizuale ale secolului XX, caracterizat prin respingerea deliberată a reprezentării figurative și a iluziei tridimensionale a realității. Promovează ideea că formele geometrice, liniile și culorile pure pot exprima o realitate spirituală sau emoțională superioară celei obiective.
• acantoliză — Proces patologic histologic caracterizat prin pierderea coeziunii intercelulare dintre keratinocitele stratului spinos al epidermului, cauzat de distrugerea sau disfuncția desmozomilor (structurile de legătură celulară). Acest fenomen biochimic și imunologic duce la separarea celulelor epiteliale, formarea de fante și, consecutiv, apariția de vezicule sau bule intraepidermice, fiind semnul microscopic definitoriu pentru boli autoimune severe precum pemfigusul vulgar.
• addubitație — Figură de stil sau procedeu retoric prin care un vorbitor sau un scriitor simulează nehotărârea, ezitarea, dubiul sau incertitudinea reală în legătură cu decizia pe care trebuie să o ia ori cu modul în care ar trebui să exprime un anumit adevăr. Această tehnică argumentativă este utilizată strategic pentru a capta bunăvoința publicului, implicându-l direct în procesul de reflecție și analiză logică.
• administrabil — Care poate fi administrat, condus, gestionat sau controlat fără dificultăți majore; care se pretează unei structuri de organizare eficiente. În informatică și rețele, se referă la un echipament (cum ar fi un switch) sau la o platformă software care permite configurarea, monitorizarea și controlul parametrilor de funcționare de către un administrator.
• adorantă — Reprezentare feminină în sculptură, pictură sau relief, surprinsă într-o atitudine ritualică de venerație, rugăciune sau închinare în fața unui altar ori a unei divinități. Ca adjectiv, termenul descrie o siluetă, o manifestare sau o postură proprie unei femei care aduce un cult mistic sau un omagiu sacru.
• adrenalină — Hormon secretat de medulosuprarenală și neurotransmițător eliberat de sistemul nervos simpatic în situații de stres, spaimă sau efort fizic intens; epinefrină. Acționează rapid asupra receptorilor adrenergici, determinând creșterea frecvenței cardiace, vasoconstrucție periferică, dilatarea căilor respiratorii și mobilizarea rezervelor de glucoză, pregătind corpul pentru reacția de tip 'luptă sau fugi'. În sens figurat, termenul descrie o stare de excitație intensă sau trăirea unei senzații tari.
• adumbra — A umbri parțial, a acoperi cu o umbră ușoară sau a lăsa în penumbră; a schița în linii mari, vagi sau preliminare conturul unui obiect ori al unui desen. În sens literar și figurat, verbul semnifică a prefigura simbolic, a lăsa să se întrevadă obscur, a sugera discret sau a anunța voalat un eveniment viitor, o idee complexă ori trăsăturile ascunse ale unui personaj înainte ca acestea să fie dezvăluite pe deplin.
• adumbrat — Care a fost umbrit parțial, lăsat în penumbră sau acoperit de o umbră ușoară; schițat în linii mari, preliminare sau vagi. În sens literar și figurat, termenul descrie un eveniment, un concept sau un element de complot care a fost prefigurat simbolic ori sugerat discret, fără a fi dezvăluit ori expus în totalitate, păstrând o atmosferă de mister sau ambiguitate.
• adumbri — Formă verbală paralelă sau variantă de infinitiv pentru 'a adumbra'; a acoperi parțial cu o umbră, a lăsa în penumbră sau a proteja de lumina directă. În sens literar și figurat, verbul semnifică a prefigura, a lăsa să se întrevadă într-un mod obscur, a sugera voalat ori a anunța discret desfășurarea viitoare a unui complot sau a unei idei, servind ca un procedeu retoric de anticipare.
• adumbrire — Acțiunea de a adumbra sau de a adumbri și rezultatul ei; procesul de umbrire parțială ori de lăsare în penumbră a unui obiect, peisaj sau element dintr-o compoziție vizuală. În sens literar și critic, reprezintă procedeul retoric sau narativ de prefigurare simbolică, sugerare discretă ori anticipare voalată a unui element de complot, a unui deznodământ sau a unei trăsături de caracter, menținând o atmosferă controlată de mister și ambiguitate.
• adumbrit — Care a fost acoperit de o umbră ușoară, lăsat în penumbră sau protejat de lumina solară directă; schițat în linii mari, preliminare sau vagi. În sens literar și figurat, termenul descrie un eveniment, un concept, un complot ori o trăsătură care a fost prefigurat simbolic ori sugerat discret, fără a fi dezvăluit ori expus în totalitate, păstrând o atmosferă de mister sau ambiguitate.
• adumbritor — Care adumbrește, umbrește parțial sau lasă în penumbră un obiect, un peisaj sau un personaj; factor sau element care prefigurează simbolic ori sugerează discret o idee, un deznodământ sau o trăsătură ascunsă. Ca adjectiv stilistic, califică un obiect protector împotriva luminii sau un element de complot narativ cu rol de anticipare voalată. Ca substantiv, indică un vector fizic ori un procedeu artistic generator de umbră sau mister.
• aerofor — Ca substantiv, reprezintă un aparat tehnic portabil sau un dispozitiv de protecție (rezervor de aer comprimat cu mască) utilizat de pompieri, scafandri sau minieri pentru a respira în medii cu aer viciat, fum ori gaze toxice. În biologie (ca adjectiv), descrie canale, vase sau țesuturi adaptate structural pentru a transporta ori a conduce aerul în organism.
• agalmatolit — Varietate compactă și moale de pirofilită, talc sau mică hidratată, de culoare cenușie, verzuie, gălbuie sau roșiatică, având o textură fină și un luciu ceros. Datorită structurii sale uşor de prelucrat prin aşchiere, acest mineral este utilizat din antichitate, în special în Extremul Orient (China, Japonia), pentru sculptarea manuală a unor statuete, sigilii, amulete sau obiecte decorative de artă.
• agiograf — Autor sau scriitor specializat în redactarea vieților sfinților sau a textelor cu caracter religios consacrate martirilor și figurilor sacre ale Bisericii. În sens larg, structural și laic, termenul se aplică unui biograf care manifestă o admirație exagerată, necritică și adulatorie față de personalitatea descrisă, idealizându-i faptele și eliminându-i defectele.
• aiere — Formă de plural pentru substantivul aier (aer); straturi de aer, văzduhuri sau adieri de vânt repetate. În sens figurat, familiar și peiorativ modern (adesea corelat cu expresia 'aiere în cap'), desemnează pretenții exagerate, manifestări de mândrie deșartă, aroganță, încrezut sau comportament afectat, artificial, adoptat de o persoană pentru a părea superioară.