#drama

• actor — Artist interpret care dă viață unui personaj într-o piesă de teatru, într-un film, la radio sau televiziune, folosind tehnici scenice, gesturi și inflexiuni vocale; (în sens larg sau sociopolitic) persoană, grup ori organizație care joacă un rol determinant într-un eveniment sau proces. Acest element structural constituie pilonul central al manifestării dramatice și al interacțiunii sociale.
• actoricesc — Care aparține actorilor, privitor la actori sau la arta interpretării scenice; caracteristic profesiei de interpret dramatic. Acest atribut structural definește stilul, tehnica, trăirile și manifestările specifice transpunerii unui personaj pe scenă ori pe ecran.
• actorie — Profesia, arta sau activitatea unui actor; arta interpretării dramatice pe scenă ori pe ecran. Acest domeniu structural presupune stăpânirea unor tehnici complexe de dicție, mișcare scenică, analiză psihologică și expresivitate corporală pentru configurarea fidelă a personajelor.
• actriță — Femeie care interpretează roluri în piese de teatru, în filme, la radio sau la televiziune; artistă care transpune scenic sau cinematografic un personaj literar prin intermediul expresivității corporale, vocale și emoționale. Acest statut profesional implică stăpânirea tehnicilor dramatice pentru a evoca stări și narațiuni complexe în fața unui public sau a unei camere de filmat.
• afabula — A construi, a structura sau a organiza fabula (subiectul, intriga sau canavaua narativă) a unei opere literare, a unui text dramatic ori a unui scenariu cinematografic. Acest proces regizează succesiunea logică și cronologică a evenimentelor și acțiunilor prin care evoluează personajele, constituind fundamentul structural al oricărei compoziții epice sau dramatice.
• Agathon — Poet tragic grec din Atena antică, contemporan cu Socrate și Euripide, cunoscut în mod deosebit ca personaj principal și gazdă în celebrul dialog 'Banchetul' al lui Platon. Opera sa, din care s-au păstrat doar fragmente extrem de reduse, a introdus inovații structurale în tragedia elenă, cum ar fi utilizarea unor personaje și comploturi complet fictive în locul mitologiei tradiționale, precum și compunerea unor interludii muzicale independente de acțiunea piesei.
• agon — Concept fundamental din Grecia antică ce desemnează o competiție publică, o întrecere atletică, literară ori muzicală organizată în cadrul jocurilor sacre; în sens extins și modern, termenul reprezintă principiul competițional sau conflictul agonistic descris de sociologi (precum Roger Caillois în teoria jocurilor) ca o manifestare culturală bazată pe rivalitate reglementată, efort personal și șanse egale.
• Aischylos — Nume propriu onomastic de rezonanță universală, reprezentând grafia originală sau latinizată a numelui marelui dramaturg grec Eschil (c. 525 – c. 456 î.Hr.), considerat structural părintele tragediei clasice europene. În istoria teatrului și a filologiei, opera sa (din care s-au păstrat capodopere precum Trilogia Oresteia sau Prometeu înlănțuit) este recunoscută pentru introducerea celui de-al doilea actor pe scenă, reducerea importanței corului și crearea unui stil poetic solemn, profund legat de destinele umane și voința zeilor.
• Albee — Nume propriu de familie de origine anglo-saxonă, devenit celebru la nivel mondial datorită dramaturgului american Edward Albee, autor al unor piese fundamentale ale teatrului absurdului și psihologic, precum 'Cui i-e frică de Virginia Woolf?'. Scris cu majusculă, termenul individualizează o personalitate de bază din istoria culturii universale ori o linie genealogică specifică.
• Alfieri — Nume propriu de origine italiană, renumit în cultura universală datorită contelui Vittorio Alfieri (1749–1803), considerat părintele tragediei moderne italiene și un precursor al curentului romantic. În sens cultural și critic, numele simbolizează spiritul antitiranic, pasiunea pentru libertatea politică și sobrietatea stilistică clasică, fiind utilizat frecvent în studiile umaniste și în istoria literaturii europene ca un etalon al dramaturgiei de idei.
• Aminta — Titlul unei celebre drame pastorale scrise de poetul italian Torquato Tasso în anul o mie cincisute șaptezeci și trei, considerată o operă fundamentală a Renașterii. Piesa urmărește povestea de dragoste structurală dintre păstorul Aminta și nimfa Silvia, având o influență profundă asupra evoluției ulterioare a poeziei europene și a genului teatral pastoral; de asemenea, termenul funcționează ca nume propriu masculin de origine greacă veche (Amyntas), purtat de mai mulți regi ai Macedoniei.
• amorez — Bărbat îndrăgostit, curtezan sau iubit; termen utilizat uneori cu o nuanță ușor ironică sau peiorativă pentru a desemna un bărbat absorbit complet de o pasiune romantică. În istoria teatrului, termenul definește rolul sau tipologia actorului tânăr care interpretează personajul principal îndrăgostit în comediile de moravuri sau în dramele romantice.
• Andromaca — Eroină faimoasă din mitologia greacă, fiica regelui Eetion din Teba Ciliciei și devotata soție a lui Hector, prințul Troiei. În context literar și structural, figura sa (imortalizată de Homer în Iliada și de Jean Racine în celebra sa tragedie) întruchipează idealul clasic al demnității feminine, al fidelității conjugale și al suferinței materne profunde în fața ororilor și distrugerilor provocate de război.
• Anouilh — Numele de familie al celebrului dramaturg și scenarist francez Jean Anouilh (1910–1987), una dintre cele mai marcante personalități ale teatrului din secolul al XX-lea. Opera sa, definită structural printr-o profundă analiză psihologică și complexitate stilistică, include piese renumite precum 'Antigona' și 'Becket', fiind clasificată adesea în cicluri tematice ('piese negre', 'piese roz', 'piese strălucitoare') ce explorează conflictul dintre idealismul pur și realitatea socială degradantă.
• antimelodramă — Operă literară, piesă de teatru sau scenariu cinematografic care respinge în mod deliberat convențiile, clișeele și patetismul excesiv specifice melodramei clasice; creație dramatică axată pe realism crud, sobrietate psihologică și ambiguitate morală. În sens structural, elimină dihotomia simplistă dintre bine și rău și refuză finalurile fericite sau artificiale, demitizând emoțiile exagerate.
• antipiesă — Operă dramatică scrisă în spiritul teatrului absurdului sau al avangardei literare, caracterizată prin respingerea structurală a regulilor dramaturgice clasice, cum ar fi coerența acțiunii, logica dialogului, evoluția liniară a personajelor sau existența unui deznodământ tradițional. Acest tip de compoziție subminează convențiile scenice pentru a reflecta alienarea, lipsa de sens a existenței umane și degradarea comunicării interpersonale.
• antiteatru — Curent dramaturgic, concept estetic sau formulă de spectacol care respinge în mod deliberat convențiile, structurile și regulile teatrului tradițional (cum ar fi intriga liniară, coerența personajelor, iluzia scenică sau dialogul logic). Manifestat pregnant în cadrul Teatrului Absurdului (reprezentat de Eugen Ionescu sau Samuel Beckett), antiteatrul transformă scena într-un spațiu al deconstrucției formale, explorând alienarea umană și non-sensul existențial.
• antract — Interval de timp liber cuprins între actele unei piese de teatru, ale unei reprezentații de operă sau ale unui concert, destinat odihnei spectatorilor și pregătirii decorurilor pentru scena următoare. În sens muzical istoric, reprezenta o compoziție instrumentală scurtă, executată de orchestră în această pauză pentru a menține atmosfera dramatică a spectacolului.
• aparte — Care este deosebit, special, remarcabil sau neobișnuit prin calitățile sale; care este pus deoparte ori privit izolat față de un ansamblu. Ca adverb, indică o acțiune făcută separat sau în taină, iar în teatru reprezintă cuvintele rostite de un actor în mod convențional doar pentru public, fără ca restul personajelor de pe scenă să le audă.
• aparteu — Formă arhaică, parțial asimilată, a termenului teatral 'aparte'; cuvinte, replici sau comentarii scurte rostite de un actor pe scenă în mod convențional, adresate exclusiv publicului, fără ca celelalte personaje prezente să le audă.