#dex online

• adulting — Concept sociologic și comportamental adoptat din jargonul urban anglo-saxon, utilizat de generațiile tinere (mileniali și Generația Z) pentru a descrie acțiunea de a se comporta ca un adult responsabil și de a îndeplini sarcini cotidiene plictisitoare sau obligatorii, cum ar fi plata facturilor, curățenia, gătirea meselor sau gestionarea bugetului. Este folosit adesea pe rețelele sociale într-o notă autoironică pentru a sublinia efortul psihologic implicat de tranziția către maturitate.
• after hours — Termen neologic împrumutat din limba engleză, utilizat inițial în economie și finanțe pentru a desemna tranzacțiile bursiere efectuate în afara orelor oficiale de program. În limbajul urban curent, sintagma s-a extins și desemnează petreceri, cluburi sau evenimente sociale care încep târziu în noapte sau în zori, după închiderea localurilor clasice.
• Ag — Simbolul chimic oficial utilizatla nivel internațional pentru elementul argint, derivat din denumirea sa latină 'Argentum'. Reprezintă un metal de tranziție prețios, de culoare albă-strălucitoare, caracterizat prin cea mai mare conductibilitate electrică și termică dintre toate elementele, fiind utilizat pe scară largă în electronică, bijuterii, medicină și monetărie datorită stabilității sale structurale.
• Aga Khan — Titlu dinastic ereditar purtat de imamul (conducătorul spiritual) al comunității musulmane șiite Ismaili Nizari. Titlul combină rangul militar de 'agă' cu cel princiar de 'khan', fiind recunoscut internațional pentru implicarea deținătorilor săi în proiecte globale de filantropie, cultură, arhitectură și dezvoltare structurală durabilă prin intermediul fundațiilor dedicate.
• Agadir — Oraș portuar major și stațiune turistică de renume în sud-vestul Marocului, situat pe coasta Oceanului Atlantic, la poalele Munților Atlas. Din punct de vedere etimologic, numele provine din limba berberă (tamazight) și înseamnă 'depozit fortificat' sau 'cetate', localitatea fiind renumită istoric pentru reconstrucția sa structurală completă după seismul devastator din anul 1960.
• Agaton — Nume de botez masculin românesc, de origine grecească, purtat de-a lungul istoriei de mai mulți sfinți, ierarhi și călugări creștini, printre care și Papa Agaton din secolul al VII-lea. În context hagiografic și cultural, numele evocă ideea de bunătate spirituală, blândețe și puritate morală, fiind utilizat frecvent în mediul monahal ortodox sub formă de nume de călugărie.
• anopistografic — Care aparține anopistografului, privitor la tehnica scrierii sau imprimării pe o singură față a suportului material; care este realizat structural prin lăsarea versoului liber de orice semn grafic. În bibliologie, descrie o caracteristică tehnică a primelor tipărituri europene sau a textelor epigrafice monumentale unde utilizarea celei de-a doua fețe ar fi compromis lizibilitatea ori integritatea textului.
• anorganic — Care nu posedă o structură vitală sau organică, aparținând materiei inerte, minerale; care nu provine din regnul animal ori vegetal și nu conține legături carbon-hidrogen specifice compușilor vieții. În chimie, termenul definește ramura structurală ce studiază proprietățile, sinteza și comportamentul tuturor elementelor chimice și al compușilor lor, cu excepția marii majorități a combinațiilor carbonului.
• anosteală — Stare, calitate sau caracter structural a ceea ce este anost, fad sau lipsit de orice farmec; monotonie profundă manifestată în artă, scriere sau viața cotidiană. În stilistica modernă, termenul denotă o platitudine supărătoare, o lipsă cronică de dinamică și expresivitate care induce o senzație inevitabilă de plictiseală și indiferență.
• anoști — Formă flexionară de masculin plural a adjectivului anost, care califică indivizi, termeni, autori sau factori structurali complet lipsiți de vivacitate, expresivitate, strălucire ori originalitate. Ca substantiv, face referire la un grup de oameni considerați plictisitori, fuziuni stilistice terne sau elemente de discurs care induc o monotonie supărătoare și o lipsă totală de interes estetic.
• anot — Variantă arhaică, trunchiată sau regională a substantivului neutru 'anotimp', utilizată în trecut în comunitățile rurale pentru a desemna o perioadă specifică a anului caracterizată prin anumite condiții climatice și fenomene meteorologice repetitive. În limbajul structural al vechilor calendare populare, termenul fixa ciclurile agrare, determinând momentele optime pentru semănat, recoltat sau transhumanță.
• anotațiune — Variantă arhaică a substantivului 'anotație', utilizată frecvent în limbajul juridic, administrativ și academic din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Termenul desemna un act oficial de consemnare, o notă de subsol sau o rezoluție scrisă pe un document public, păstrându-și valoarea structurală în studiile de istorie a limbii române literare.
• anoxibiotic — Care se dezvoltă, trăiește sau își desfășoară procesele metabolice exclusiv în absența oxigenului molecular liber; caracteristic organismelor anaerobe sau mediilor lipsite de aer. În microbiologie și ecologie structurală, termenul califică bacteriile anoxibiotice (sau obligat anaerobe) și procesele biochimice de fermentație ori descompunere care au loc în sedimentele adânci, în bazinele marine stagnante sau în tractul digestiv al animalelor.
• Aonofriesei — Nume de familie românesc cu caracter regional pronunțat, întâlnit cu o frecvență ridicată în zona istorică a Moldovei. Din punct de vedere onomastic, este un matronim arhetipal format în mediul rural, indicând descendența directă pe linie maternă dintr-o femeie care purta numele de Anofriza sau nevasta unui bărbat numit Onofrei, structurat prin modificări fonetice specifice graiului moldovenesc.
• apăduc — Termen tehnic vechi și regional utilizat ca sinonim parțial pentru apeduct; structură de inginerie civilă, canal, jgheab masiv sau conductă de mari dimensiuni construită pentru a transporta și ghida fluxul de apă potabilă de la o sursă îndepărtată către o așezare sau o instalație industrială.
• aparință — Variantă ortografică și fonetică învechită a cuvântului 'aparență', utilizată ocazional în manuscrisele din secolele XVIII-XIX; desemnează înfățișarea exterioară, spoiala sau aspectul de suprafață al unui lucru, care adesea tinde să ascundă esența structurală reală.
• aparținere — Substantiv de acțiune reprezentând faptul sau procesul de a aparține, utilizat ocazional ca formă de infinitiv lung substantivat; definește legătura directă, includerea ori dependența unui element față de un sistem sau de o autoritate, fiind înlocuit în limba literară curentă de sinonimul abstract 'apartenență'.
• apaus — Variantă fonetică învechită și regională a substantivului 'repaus' sau 'repaos', utilizată istoric în comunitățile rurale și în manuscrisele bisericești pentru a desemna o perioadă de odihnă fizică, un răgaz în timpul muncii sau starea de liniște veșnică post-mortem; cuvântul reflectă adaptarea populară timpurie prin eliminarea sau modificarea prefixelor.
• arcește — În felul sau în maniera unui arcaș (arcear); cu referire la modalitatea specifică de a trage cu arcul, de a poziționa corpul ori de a ținti cu precizie microscopică. În sens figurat sau extins, descrie o mișcare bruscă, tensionată sau o postură curbată, elastică, ce amintește structural de flexibilitatea unui arc de luptă tensionat la maximum înainte de eliberarea săgeții.
• Arișoaia — Toponim românesc ce desemnează o localitate, un cătun, o formă de relief sau un curs de apă de interes local pe teritoriul României, cum ar fi fostul sat Arișoaia integrat în structura geografică a județului Alba. Acest nume de loc păstrează o valoare etnolingvistică specifică zonelor rurale tradiționale, fiind strâns legat de istoricul așezărilor umane sau de particularitățile fizice ale terenului din regiunile respective.