#deva

• alethic — Termen de specialitate utilizat în logică și filozofie pentru a descrie modalitățile referitoare la adevăr, necesitate, posibilitate și contingență. În logica modală, o proprietate sau o propoziție alethică indică adevărul structural ori logic al unei stări de fapt, independent de cunoașterea umană (epistemică) sau de normele morale (deontice).
• alt-undeva — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru adverbul de loc altundeva; indică un spațiu, o locație sau o zonă complet diferită, distinctă ori suplimentară față de cea menționată sau cunoscută anterior. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie unitar, într-un singur cuvânt, fără cratimă [1].
• altunde — În altă parte, în alt loc, într-o altă direcție spațială; formă scurtată, arhaică sau regională a adverbului modern 'altundeva', utilizată în textele cronicărești și în graiurile din diverse zone ale țării.
• altundeva — În alt loc, într-o altă parte, într-o locație diferită de cea actuală sau de cea menționată anterior; exprimă o alternativă ori o substituție spațială într-un context dat.
• amicus Plato, sed magis amica veritas — Aforism filosofic de origine antică, atribuit în diverse forme lui Platon și Aristotel, tradus literal prin 'Mi-e prieten Platon, dar mai prietenă îmi este adevărul'. Expresia definește imperativul deontologic și moral al prețuirii adevărului obiectiv mai presus de orice relație de prietenie, atașament personal, autoritate academică sau loialitate față de un mentor.
• and — Operator logic boolean fundamental utilizat în informatică, electronică digitală și logică matematică, ce corespunde conjuncției gramaticale 'și'. Acesta returnează valoarea structurală de 'adevărat' (1) exclusiv în situația în care toate variabilele, expresiile sau condițiile de intrare introduse sunt simultan adevărate, fiind reprezentat tehnic prin porți logice în arhitectura microprocesoarelor.
• anemizare — Acțiunea de a (se) anemiza și rezultatul ei; provocarea artificială și temporară a unei ischemii locale prin reducerea sau oprirea controlată a afluxului de sânge într-un anumit organ, țesut sau regiune anatomică în timpul unei intervenții chirurgicale. Acest procedeu tehnic structural este utilizat pentru a diminua sângerarea în câmpul operator sau pentru a reduce temporar volumul unei formațiuni vasculare.
• antedatat — Care poartă o dată anterioară celei în care a fost întocmit, semnat sau emis în realitate. Termenul se aplică documentelor, contractelor, facturilor sau scrisorilor ale căror coordonate temporale au fost devansate în mod intenționat, fie pentru a alinia efectele juridice ale unui acord retrospectiv, fie în scopuri frauduloase.
• anticipa — A realiza, a exprima, a gândi sau a executa ceva înainte de timpul potrivit sau înainte de a se produce un eveniment; a prevedea ori a intui evoluția viitoare a unor fapte și a acționa în consecință. În sens financiar sau administrativ, se referă la achitarea unei sume de bani sau îndeplinirea unei obligații juridice înainte de termenul de scadență stabilit contractual.
• anticipat — Care a fost realizat, gândit, exprimat sau achitat înainte de timpul cuvenit ori înainte de termenul de scadență stabilit oficial. În sens adjectival curent, descrie un eveniment scontat, o reacție intuită sau o măsură juridică ori administrativă aplicată prematur conform unui plan preexistent.
• antidatat — Care poartă o dată anterioară celei în care a fost întocmit, semnat sau înregistrat în mod real; înscris cu o cronologie retroactivă. În sens tehnic și juridic, descrie statutul unui document ale cărui efecte formale au fost devansate în timp, fie dintr-o necesitate procedurală legitimă, fie în urma unei acțiuni de falsificare.
• apodictic — Care are un caracter de necesitate absolută, fiind evident prin sine însuși și complet incontestabil; care exclude orice posibilitate de dubiu sau contradicție. În logica aristotelică și kantiană, termenul descrie o propoziție sau o judecată ce exprimă un adevăr universal demonstrabil, spre deosebire de judecățile problematice ori asertorice.
• apodixă — Demonstrație logică perfectă, riguroasă și incontestabilă, care conduce la un adevăr necesar și universal; dovada absolută obținută prin deducție rațională pură. Spre deosebire de o simplă argumentare empirică, o apodixă nu lasă loc presupunerilor, reprezentând fundamentul certitudinii științifice matematice.
• ardevan — Nume propriu de persoană, nume de familie românesc sau toponim cu rezonanță istorică locală, având o răspândire specifică în regiunile din vestul și nord-vestul spațiului românesc (în special în Transilvania și Banat). Din punct de vedere structural și etimologic, numele poate fi corelat cu denumiri geografice vechi sau cu variante regionale ce indică proveniența dintr-o anumită așezare ori proprietate funciară medievală fixată în documentele de cancelarie.
• asertoric — Care afirmă sau neagă ceva ca pe un fapt real, cert și axiomatic; referitor la o judecată de valoare sau o propoziție care constată pur și simplu o stare de fapt existentă, fără a o prezenta ca fiind necesară sau pur axiomatică (spre deosebire de apodictic sau problematic). În sens structural, descrie modalitatea logică prin care adevărul unui enunț este legat strict de realitatea empirică observabilă.
• Asmodeu — Entitate demonică majoră prezentă în tradițiile iudeo-creștine, literatura apocrifă (Cartea lui Tobit) și tratatele medievale de ocultism, descris adesea ca rege al demonilor, spirit al desfrâului, al geloziei sau al distrugerii; în structura ierarhiilor infernale, el simbolizează unul dintre cele șapte păcate de moarte (luxuria) și este recunoscut ca un personaj complex ce îmbină atribute din mitologia persană veche (Aeshma Deva) cu credințele semitice.
• asura — În mitologia hindu, clasă de ființe supranaturale sau semizeiești dotate cu o mare forță fizică și magică, adesea aflate într-un conflict structural etern cu zeitățile binefăcătoare (deva) pentru controlul puterii cosmice. În textele vedice timpurii, termenul desemna spirite puternice fără conotație malefică, evoluând ulterior spre sensul de demoni.
• autentic — Care constituie o realitate incontestabilă, a cărui origine, proveniență sau autor este absolut certă și verificată; original, veritabil, neîndoielnic. În sens juridic, se referă la un act sau document legalizat, redactat și solemnizat de un funcționar public autorizat, de regulă un notar, conform formelor cerute de lege. Din punct de vedere existențialist, descrie un mod de viață fidel propriei conștiințe, refuzând conformismul.
• avalma — În devălmășie, laolaltă, fără o delimitare sau separare clară a bunurilor, proprietăților sau responsabilităților; de-a valma. Folosit istoric în contextul comunităților rurale, termenul descrie modul în care membrii unei colectivități stăpâneau pământurile sau pădurile la comun, înainte de realizarea hotărnicilor sau a partajelor individuale.
• avalmaș — Coproprietar al unui bun (în special pământ, pădure sau pășune) deținut în devălmășie; persoană care stăpânește o proprietate laolaltă cu alții, fără ca partea fiecăruia să fie delimitată în mod concret în teren. Ca adjectiv, termenul descrie un sistem de proprietate, un drept sau un mod de viață bazat pe această formă tradițională de comunitate devălmașă.