#descompunere

• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alteratoare — Formă de feminin (singular sau plural) sau de neutru (plural) a cuvântului 'alterator'; descrie o substanță, un agent extern sau o entitate biologică ce determină degradarea, stricarea sau descompunerea structurală a unui mediu organic sau chimic.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• amiloclastic — Care distruge, descompune sau hidrolizează amidonul; privitor la enzimele sau procesele chimice capabile să scindeze legăturile glucozidice din moleculele de amidon, transformându-l în dextrine, maltoză și glucoză. În fiziologia digestivă, termenul descrie proprietatea unor secreții (cum este amilaza salivară sau pancreatică) de a efectua digestia carbohidraților complecși.
• amilolitic — Care descompune, scindează sau hidrolizează molecula de amidon în compuși structurali mai simpli (dextrine, maltoză, glucoză); privitor la amiloliză. Termenul caracterizează biocatalizatori specifici, precum enzimele numite amilaze (salivară, pancreatică sau de origine vegetală), care au rolul de a rupe legăturile glicozidice din polizaharide în timpul proceselor digestive sau industriale.
• analistic — Care aparține analizei sau care procedează prin analiză; metodă sau proprietate structurală bazată pe descompunerea unui întreg în elementele sale componente pentru a-i înțelege natura și mecanismele interne. În lingvistică, descrie limbile sau formele gramaticale care exprimă raporturile sintactice cu ajutorul cuvintelor ajutătoare (prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare) și nu prin flexiune (sufixe, prefixe, desinențe), așa cum se întâmplă în cazul limbilor sintetice.
• analizabilitate — Proprietatea sau caracterul unui obiect, sistem, enunț sau fenomen de a fi analizabil; capacitatea structurală de a putea fi descompus în elementele sale constitutive elementare pentru a fi studiat în mod sistematic. În epistemologie și informatică, reprezintă o metrică calitativă care determină gradul de claritate și modularitate al unei structuri de date ori al unui raționament logic, permițând identificarea precisă a relațiilor de cauzalitate dintre componente.
• antiputrid — Care împiedică, oprește sau combate putrefacția; substanță chimică ori preparat farmaceutic care distruge bacteriile și microorganismele ce provoacă descompunerea țesuturilor organice. În sens medical și antiseptic, descrie agenții dezinfectanți care previn degradarea septică a rănilor, asigurând conservarea structurilor biologice sau igienizarea suprafețelor expuse contaminării microbiene.
• autodezagregabil — Care se poate dezagrega, descompune sau fragmenta în mod spontan ori automat în bucăți sau particule elementare, prin intermediul propriilor proprietăți structurale ori chimice, ca urmare a contactului cu un anumit mediu fluid ori a expirării unui timp presetat, fără acțiunea unei forțe mecanice exterioare. În farmacie, descrie capsule ori tablete concepute să se dizolve autonom în stomac.