#derivare

• adjectivator — Care servește la transformarea unui cuvânt dintr-o altă parte de vorbire în adjectiv; element morfologic, sufix sau procedeu sintactic prin care se realizează adjectivarea unei unități lexicale, cum ar fi un substantiv sau un verb, oferindu-i proprietăți flexonare specifice claselor calificative.
• admoniere — Acțiunea de a admonia și rezultatul ei; dojană timpurie, mustrare verbală sau sfătuire aspră realizată cu scopul de a corecta comportamentul cuiva. Reprezintă substantivul verbal de acțiune derivat din verbul arhaic 'admonia', fiind o formă lexicală rară, utilizată ocazional în trecut înainte ca termenii 'admonestare' și 'mustrare' să se generalizeze în limba română literară.
• adoire — Acțiunea de a adoi și rezultatul ei; îndoire, curbare, flexare sau pliere realizată asupra unui obiect flexibil ori maleabil. Reprezintă substantivul verbal de acțiune derivat din verbul regional 'adoi', fiind o formă lexicală rară utilizată în trecut în atelierele meșteșugărești înainte ca termenul modern 'îndoire' să se generalizeze.
• afixal — Care aparține afixelor, privitor la afixe; care se realizează, se formează sau se bazează pe adăugarea de afixe (prefixe, sufixe, infixe) la un radical sau la o rădănică. În lingvistica structurală, derivarea afixală reprezintă principalul mecanism morfologic de îmbogățire a vocabularului prin atașarea unor morfeme dependente purtătoare de sens.
• afixare — Acțiunea de a atașa, de a fixa sau de a adăuga un afix (prefix, sufix, infix sau interfix) la o rădăcină ori la un radical în procesul de formare a cuvintelor sau în cadrul flexiunii gramaticale; rezultatul acestei acțiuni. Reprezintă unul dintre cele mai răspândite procedee de derivare din limbile flexionare și aglutinante.
• afixație — Procedeu morfologic sau sistem gramatical bazat pe utilizarea și combinarea afixelor (prefixe, sufixe, infixe) pentru formarea sau flexiunea cuvintelor; afixare. În lingvistica comparată, afixația este analizată ca un mecanism structural fundamental ce definește tipologia limbilor flexionare, aglutinante și sintetice.
• ardihăteancă — Femeie sau fată originară dintr-o localitate sau microregiune istorică numită Ardahat ori Ardehat; locuitoare nativă a acelei așezări rurale. Termenul reprezintă corespondentul feminin al etnonimului 'ardihătean' și este utilizat în studiile monografice locale sau în documentele de stare civilă vechi pentru a specifica originea geografică structurală a unei persoane de sex feminin.
• augmentativ — Care augmentează, mărește sau exagerează dimensiunile ori proporțiile obiectului denumit sau intensitatea unei însușiri ori acțiuni. Ca substantiv, termenul desemnează un cuvânt derivat de obicei cu ajutorul unui sufix specific (cum ar fi '-an', '-oi', '-andru'), care exprimă o dimensiune mai mare, o forță sporită sau o nuanță adesea peiorativă ori ironică în raport cu termenul de bază.
• automaticește — În mod automat; acționând sau desfășurându-se de la sine, mecanic, involuntar sau ca o consecință directă, implicită și inevitabilă a unei reguli ori stări de fapt anterioare. Termenul reprezintă o variantă adverbială rară, derivată pe teren românesc prin sufixare specifică, fiind utilizat în textele tehnice mai vechi sau cu valoare stilistică rară pentru a accentua caracterul mecanic ori automat al unei manifestări.