#definitie cuvinte

• aoli — Variantă regională scurtată și puternic dialectală a interjecției 'aoleu', specifică graiurilor din zona Olteniei și a Munteniei de Vest. Este utilizată ca exclamație rapidă de uimire absolută, spaimă instantanee, contrariere sau entuziasm spontan, având rolul de a marca un impact emoțional imediat în conversațiile informale de zi cu zi.
• aoreală — Termen familiar și argotic ce desemnează o stare de amețeală, confuzie mentală, aiureală sau dezorientare temporară. De asemenea, poate defini o acțiune stupidă, o discuție lipsită de sens sau o situație absurdă și haotică creată prin neatenție ori lipsă de organizare.
• apagogie — Formă de demonstrație indirectă prin care adevărul unei teze se stabilește dovedind falsitatea tezei contradictorii (reducere la absurd). Acest procedeu structural invers constă în a accepta provizoriu contrariul afirmației pe care vrem să o demonstrăm, arătând apoi că această presupunere duce la consecințe logic inacceptabile, absurde ori imposibile.
• apaos — Termen arhaic și regional ce reprezintă o perioadă de odihnă, repaus, pauză sau liniște luată în timpul unei munci fizice grele sau a unei activități intense; de asemenea, în limbajul ecleziastic vechi, cuvântul descria starea de repaus veșnic sau somnul de veci al celor răposați.
• aparinte — Formă arhaică sau regională utilizată în vechile texte juridice și bisericești din Transilvania pentru a desemna un părinte spiritual, un duhovnic sau un tutore legal; termenul documentează o fază timpurie de evoluție a lexicului familial și ecleziastic, marcată de adăugarea unei proteze vocalice specifice anumitor graiuri.
• aparte — Care este deosebit, special, remarcabil sau neobișnuit prin calitățile sale; care este pus deoparte ori privit izolat față de un ansamblu. Ca adverb, indică o acțiune făcută separat sau în taină, iar în teatru reprezintă cuvintele rostite de un actor în mod convențional doar pentru public, fără ca restul personajelor de pe scenă să le audă.
• apartenent — Care aparține de ceva, care ține de o anumită structură, organizație, clasă sau categorie; termen cu utilizare rară sau livrescă, folosit structural pentru a descrie calitatea unui element de a fi integrat ori subordonat unui ansamblu mai mare.
• apartid — Persoană care nu aparține niciunui partid politic, care refuză înrolarea ideologică într-o formațiune politică și își păstrează neutralitatea sau independența civică. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine ori un statut guvernat de absența afilierii la structurile de partid.
• apartinic — Care nu aparține sau nu ține de o anumită structură organizată, asociație ori fracțiune; termen sinonim în anumite contexte cu 'apartidic' sau utilizat livresc pentru a descrie un element ce refuză integrarea într-un grup colectiv strâns.
• asemenelea — Variantă fonetică arhaică sau dialectală a termenului 'asemenea'; indică o relație de asemănare, conformitate ori paralelism între fapte, obiecte ori concepte. Folosit adesea în graiurile din nordul țării sau în textele bisericești vechi pentru a întări o analogie, cuvântul subliniază ideea că noul element adus în discuție păstrează aceleași proprietăți delicate și structurale ca și cel precedent.
• aspirant — Persoană care aspiră, râvnește sau tinde la obținerea unui post, a unei funcții, a unui titlu, a unei demnități ori a unui statut social sau profesional superior; în context militar naval, reprezintă cel mai mic grad de ofițer în marina militară, echivalent cu sublocotenentul din armata de uscat. Ca adjectiv, descrie un element sau o persoană care manifestă o puternică dorință de ascensiune.
• aspirantă — Formă de feminin pentru cuvântul 'aspirant'; femeie sau persoană de sex feminin care tinde, râvnește sau candidează la obținerea unui titlu, a unei poziții profesionale, a unei distincții sau a unui statut social înalt; ca adjectiv, descrie o entitate feminină aflată într-un proces activ de competiție sau ascensiune.
• aspuma — A face spumă, a se acoperi de spumă sau a slobozi spumă pe gură din cauza unui efort fizic epuizant, a unei boli (cum ar fi rabia sau epilepsia) ori a unei stări de furie violentă și necontrolată; este o variantă veche, de circulație restrânsă, utilizată în trecut în mediul rural sau în textele literare istorice ca sinonim expresiv pentru a înfuria sau a spumega.