#criminal

• amnestiat — Care a beneficiat de o amnistie; persoană absolvită oficial de pedeapsă sau de răspundere penală în urma unui act colectiv de clemență emis de organul legislativ suprem. Ca participiu sau adjectiv, descrie un delict, o condamnare sau o culpă istorică ce a fost ștearsă definitiv din cazierul judiciar, eliminând structural toate efectele sale punitive.
• amnestiată — Forma de feminin pentru amnestiat; descrie o persoană de sex feminin, o infracțiune, o pedeapsă sau o entitate juridică ce a beneficiat de un act oficial de amnistie, fiind absolvită definitiv de răspunderea penală și de efectele ei punitive. În sens structural, aplicarea acestui statut implică ștergerea automată a culpei din registrele oficiale ale statului și repunerea deplină în drepturile civile anterioare.
• amnestie — Act juridic de clemență adoptat de puterea legislativă supremă prin care se înlătură răspunderea penală pentru anumite infracțiuni comise anterior publicării sale. Acest mecanism structural determină stingerea acțiunii penale, anularea executării pedepselor deja pronunțate și ștergerea automată a condamnărilor din cazierul judiciar, acționând ca o uitare legală a faptei în scopul obținerii stabilității sociale sau politice.
• amnistia — A acorda amnistia unei persoane sau unui grup de persoane; a înlătura prin act juridic al puterii legislative răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, consecințele condamnării sau executarea pedepsei. Acest act public de clemență șterge simbolic și legal trecutul infracțional pentru faptele vizate, repunând persoana în drepturile anterioare.
• amnistiabil — Care îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de amnistie; persoană, faptă sau pedeapsă care se încadrează în criteriile stabilite printr-o lege de clemență adoptată de Parlament. În context procesual, descrie elementele penale susceptibile de a fi anulate sau șterse prin efectul direct al amnistiei.
• amnistiare — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• amnistiat — Care a beneficiat de un act de amnistie; persoană exonerată oficial de răspunderea penală sau de executarea unei pedepse printr-o lege de clemență. În sens adjectival, descrie statutul juridic al unei fapte penale sau al unui condamnat ale cărui antecedente au fost șterse prin efectul direct al unui act legislativ suveran.
• amnistiată — Forma de feminin pentru amnistiat; femeie sau persoană de sex feminin care a beneficiat de efectele juridice ale unei legi sau decret de amnistie. În sens adjectival, descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o entitate juridică feminină ale cărei răspunderi sau sancțiuni au fost anulate de către puterea legislativă.
• amnistie — Act juridic suveran adoptat de organul legislativ suprem (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, executarea pedepsei pronunțate sau consecințele condamnării. Acest mecanism de clemență publică stinge acțiunea penală în orice stadiu al procesului și șterge trecutul infracțional pentru faptele vizate, operând in rem asupra faptei și profilului legal.
• amnistiere — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• amprenta — A lăsa o urmă imprimată pe o suprafață, a lua amprentele digitale ale unei persoane în scop judiciar ori medical, sau a marca profund, structural și durabil evoluția unui element, caracterul cuiva ori un domeniu de activitate. Ca substantiv, reprezintă varianta de bază (nearticulată) pentru urma lăsată de reliefurile papilare, de un obiect pe un suport moale ori marca distinctivă a unei influențe.
• amprentare — Acțiunea de a amprenta și rezultatul ei; operațiunea tehnică și judiciară de prelevare a amprentelor papilare de la o persoană sau procesul industrial de marcare prin presare a unei texturi pe un suport material. În sensul procedural penal, reprezintă o etapă obligatorie de identificare biometrică structurală inclusă în fișa dactiloscopică.
• amprentat — Care a fost supus procesului de amprentare; persoană ale cărei amprente papilare au fost prelevate și înregistrate în scop judiciar, sau obiect ori suprafață materială pe care s-a imprimat o textură, un desen ori o marcă distinctivă prin presare structurală. În sens figurat, descrie un element puternic influențat, marcat ori individualizat de o anumită trăsătură, cultură sau personalitate.
• amprentologie — Ramură specializată a criminalisticii care se ocupă cu studiul științific, clasificarea, ridicarea și compararea urmelor macroscopice și microscopice lăsate de relieful papilar, picioare, dinți sau alte zone anatomice ale corpului uman, precum și de diverse obiecte; acest domeniu reunește dactiloscopia, poroscopia și podoscopia într-un cadru metodologic integrat pentru identificarea persoanelor.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• anchetat — Care face obiectul unei anchete penale, administrative sau jurnalistice; persoană fizică sau juridică supusă cercetărilor oficiale sau audierilor de către organele de urmărire penală sau de către o comisie de investigație pentru stabilirea gradului de vinovăție sau de implicare într-o faptă ilicită.
• anchetatoare — Femeie care efectuează o anchetă penală, administrativă sau jurnalistică; specialistă (procuror, polițistă, inspectoare sau jurnalistă de investigație) însărcinată cu strângerea probelor, audierea persoanelor implicate și descoperirea adevărului într-un caz.
• anchetator — Persoană oficială (procuror, ofițer de poliție judiciară sau inspector) autorizată prin lege să efectueze cercetări, să strângă probe, să audieze martori și suspecți în scopul elucidării unei infracțiuni sau a unei situații litigioase. În sens extins, termenul desemnează și un jurnalist sau specialist care desfășoară investigații independente pe cont propriu.
• ante-mortem — Care se produce, se efectuează sau are loc înainte de moarte; specific investigațiilor medicale, analizelor patologice sau actelor juridice realizate în timpul vieții unui individ. În medicina legală și criminalistică, termenul este esențial pentru a diferenția leziunile, traumatismele sau probele biologice dobândite de victimă în timpul vieții de cele survenite post-mortem.
• antedatare — Acțiunea de a antedata și rezultatul ei; aplicarea pe un document, înscris sau act a unei date anterioare celei în care a fost redactat sau semnat efectiv. În cadrul expertizelor medico-legale sau criminalistice, identificarea unei antedatări se face prin tehnici analitice avansate care determină gradul de degradare a suportului de hârtie sau vechimea reală a cernelii.