#compus chimic

• adiționat — Care a fost supus procesului de adiționare; element, compus sau sistem care a primit un aport de substanțe ori componente noi, integrându-le într-o structură unică. În context chimic, descrie o moleculă sau un produs rezultat dintr-o reacție de sinteză unde atomii reactanților s-au unit în totalitate fără eliminare de fragmente moleculare secundare.
• albuminat — Compus chimic, sare sau combinație moleculară rezultată din reacția unei proteine din clasa albuminelor cu o bază, cu un oxid sau cu un metal greu; substanță organică complexă utilizată în trecut în farmacologie sau vopsitorie datorită proprietăților sale de fixare structurală.
• Aldrofan — Denumire comercială istorică sau regională pentru un compus farmaceutic utilizat în tratamentul afecțiunilor respiratorii acute ori ca agent adjuvant în terapia dermatologică; în sens generic, reprezintă o formulare chimică specifică stocată sub formă de comprimate sau soluție stabilizată structural conform standardelor industriale farmacologice.
• aliant — Substanță, element chimic sau liant utilizat pentru a facilita procesul de aliere, aglomerare sau fuziune structurală a diferitelor elemente dintr-un compus. Ca adjectiv, termenul descrie capacitatea de legare, unire sau corelare a structurilor metalice ori moleculare, fiind un neologism tehnic utilizat sporadic în tratatele de sinteză chimică industrială.
• amarat — Sare sau ester al acidului amaric; compus chimic organic complex derivat structural dintr-un radical asociat substanțelor amare vegetale sau glicozidelor specifice. Ca adjectiv, termenul definește starea unui compus care a fost combinat ori tratat cu acid amaric, fiind utilizat exclusiv în literatura de laborator, sinteza chimică și clasificările tehnice farmaceutice vechi.
• amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
• amidură — Compus chimic anorganic derivat din amoniac prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un atom de metal (de regulă alcalin sau alcalino-pământos), conținând anionul structural NH2-. Amidurile metalice, precum amidura de sodiu (NaNH2), sunt recunoscute ca baze extrem de puternice și agenți de nucleofilizare nucleofilă severă, fiind utilizate pe scară largă în sinteza organică industrială pentru reacții de deparalizare, alchilare și formarea de noi legături carbon-carbon.
• analină — Cel mai simplu reprezentant al aminelor aromatice primare, formula chimică fiind C6H5NH2. Se prezintă sub forma unui lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se colorează rapid în brun în contact cu aerul din cauza oxidării. Este o substanță toxică, cu un miros caracteristic pătrunzător, utilizată ca materie primă fundamentală în sinteza industrială a coloranților sintetici, a medicamentelor, a materialelor plastice, a acceleratorilor de vulcanizare și a diferiților compuși intermediari din industria chimică.
• anidridă — Compus chimic organic sau anorganic rezultat prin eliminarea unei molecule de apă dintr-un acid sau, mai rar, dintr-un alcool. În sens structural, anidridele acizilor reacționează rapid cu apa pentru a regenera acidul de proveniență, fiind utilizate pe scară largă în sinteza industrială, la fabricarea materialelor plastice, a medicamentelor, a coloranților și ca agenți de acilare în laboratoarele de cercetare.
• anilidă — Compus chimic organic derivat structural dintr-un acid (de obicei un acid carboxilic) și anilină, prin înlocuirea unui atom de hidrogen din gruparea amino cu un radical acil. Aceste substanțe fac parte din clasa amidelor aromatice și au o importanță deosebită în industria farmaceutică, servind ca bază pentru sinteza unor analgezice și antipiretice cunoscute, precum și în fabricarea coloranților artificiali și a stabilizatorilor de mase plastice.
• antimonial — Care conține antimoniu (stibiu), care se referă la antimoniu sau este obținut din acest metaloid; preparat chimic, aliaj sau compus medicamentos în structura căruia intră antimoniul. În istoria farmaciei, descrie remedii specifice utilizate ca emetice (pentru a provoca voma) sau ca tratamente antiparazitare în medicina veterinară și umană timpurie.
• antravon — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui compus organic derivat din antracen, utilizat în trecut ca intermediar industrial în fabricarea vopselelor sintetice de înaltă stabilitate sau a anumitor agenți de impregnare chimică a materialelor textile. Acest termen face referire la o structură aromatică complexă, optimizată pentru a rezista la degradarea termică și la acțiunea oxidanților în procesele tehnologice industriale.
• ariat — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie un compus chimic sau o sare derivată dintr-un acid specific ori o structură cristalină analizată în laboratoarele de mineralogie aplicată.
• arilat — Care a fost supus procesului de arilare; compus organic sau moleculă în structura căreia a fost introdus cu succes unul sau mai multe grupuri aril. În sens tehnic, descrie starea finală a unui produs chimic modificat structural prin atașarea unui radical aromatic stabil.
• arilod — Termen chimic rar utilizat pentru a descrie un radical organic sau un compus halogenat derivat dintr-o hidrocarbură aromatică (aril) în care un atom de hidrogen a fost substituit structural cu un atom de iod. Această clasă de compuși joacă un rol important ca intermediari în sinteza organică avansată și în reacțiile de cuplare încrucișată catalizate de metale.
• arimat — Termen tehnic rar sau compus chimic din clasa sărurilor ori a derivaților aromatici structurali analizați în procesele de sinteză organică avansată; care aparține sau conține o structură dintr-un radical aromatic specific.
• armendin — Substanță chimică sau compus activ utilizat experimental sau în cercetarea biofarmaceutică pentru proprietățile sale structurale specifice. În nomenclatura medicală și a compușilor organici, termenul face referire la o moleculă izolată sau sintetizată în laborator, studiată pentru interacțiunile sale celulare la nivel de receptori sau ca ingredient terapeutic potențial în formulări de uz preventiv.
• arsenical — Care conține arsen în structura sa chimică, se referă la arsen sau provine direct din compușii acestui metaloid. În termeni industriali și medicali, descrie minerale, ape minerale termale, deșeuri industriale sau preparate farmaceutice vechi care au în compoziție proporții variabile de arsen, impunând măsuri speciale de protecție sau monitorizare din cauza riscului de toxicitate cumulativă.
• arsenobenzen — Compus chimic organic ciclic ce conține o legătură dublă între doi atomi de arsenic legați de grupări fenil, având formula chimică de bază C6H5As=AsC6H5. Derivații săi structurali au avut o importanță istorică crucială în medicina secolului al XX-lea, constituind baza primelor tratamente antimicrobiene eficiente și sintetice, cum ar fi Salvarsanul utilizat împotriva sifilisului.
• arsină — Compus chimic anorganic gazos, extrem de toxic și inflamabil, format din arsenic și hidrogen, având formula moleculară AsH3. Acest gaz incolor, cu un miros neplăcut asemănător cu cel de usturoi, este utilizat în industria semiconductorilor pentru doparea siliciului, însă reprezintă un pericol major de otrăvire prin distrugerea masivă a globulelor roșii în caz de inhalare.