#clei

• adeziv — Substanță naturală sau sintetică capabilă să fixeze ori să lipească între ele două sau mai multe corpuri prin intermediul fenomenului de adeziune superficială; ca adjectiv, descrie un material, un strat ori o suprafață care prezintă proprietatea de a se lipi strâns de un alt corp. Acest element structural este esențial în construcții, manufactură, medicină și aplicații casnice cotidiene.
• ADN — Acid dezoxiribonucleic; macromoleculă complexă formată dintr-un lanț dublu helicoidal de nucleotide, care constituie suportul material al informației genetice în toate organismele vii și la majoritatea virusurilor. Structural, conține genele responsabile de ereditate, dezvoltare și funcționare biologică, fiind localizat în principal în nucleul celular.
• afum — Forma de persoana I singular a verbului 'a afuma'; acțiunea de a expune un obiect, un aliment sau o suprafață la fumul rezultat din arderea incompletă a lemnului ori a altor substanțe vegetale. Acest proces este utilizat în scopuri de conservare și aromatizare alimentară, sterilizare, tratament tehnic sau întunecare optică a sticlei.
• alifiu — Termen rar sau regional care descrie o consistență moale, unsuroasă sau o nuanță albicioasă-gălbuie, similară cu cea a unei alifii simple de casă. Este folosit uneori în graiurile locale pentru a descrie textura unor preparate culinare supragătite ori starea unor pământuri argiloase îmbibate cu apă.
• Alisma gramineum — Specie de plantă acvatică de talie mică din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze de iarbă; crește în mâl sau submersă în ape dulci ori slab saline din zone mlăștinoase, lacuri și canale de drenaj. Planta prezintă un polimorfism remarcabil: frunzele aeriene sunt rigide și lanceolate, în timp ce frunzele submerse sunt subțiri, flexibile, asemănătoare unor panglici. Florile sale minuscule, albe cu nuanțe purpurii, rămân închise și se autopolenizează când se dezvoltă sub apă (fenomen numit cleistogamie).
• amficarp — Care produce fructe de două forme sau tipuri structurale diferite, adaptate adesea unor modalități distincte de diseminare a semințelor; caracteristică biologică a unor specii de plante (fenomen numit amficarpie) care dezvoltă fructe aeriene normale și fructe subterane cleistogame, asigurând supraviețuirea speciei în condiții de mediu instabile.
• amficarpie — Fenomen biologic și morfologic rar întâlnit la anumite specii de plante angiosperme care produc două tipuri structurale de fructe, complet diferite ca formă, structură și localizare anatomică. Acest mecanism adaptativ include, de regulă, dezvoltarea unor fructe aeriene normale (destinate diseminării la distanță prin vânt sau animale) și a unor fructe subterane cleistogame, rezultate din flori autofertile care se îngroapă în sol, asigurând supraviețuirea speciei în habitate instabile.
• ancola — A lipi, a îmbina sau a consolida două suprafețe ori fire prin intermediul unui adeziv, al unui liant sau al unei paste speciale de încleiere; a supune unui proces de încleiere industrială. În industria textilă și în prelucrarea firelor, termenul descrie aplicarea unui strat protector de clei pentru a spori rezistența la tracțiune și frecare în timpul țeserii.
• ancolaj — Operație tehnologică industrială sau artizanală de acoperire a materialelor textile, a hârtiei ori a firelor cu un strat subțire de clei, adeziv sau apret special; rezultat al acestei acțiuni. Procesul mărește considerabil rezistența structurală la tracțiune și frecare mecanică, reducând porozitatea și netezind suprafața prelucrată înainte de finisarea finală.
• ancolare — Acțiunea de a ancola; procesul tehnic prin care se aplică o substanță cleioasă, un adeziv sau un apret chimic pe un suport pentru a-i modifica proprietățile fizice. În fabricarea textilelor și a hârtiei, ancolarea este etapa esențială care asigură rigiditatea temporară sau permanentă și impermeabilitatea parțială a fibrelor tratate.
• angiocarp — Care își dezvoltă sporii, semințele sau corpul fructifer într-un înveliș închis, protejat structural de mediul exterior până la maturitatea deplină. În micologie și botanică, acest descriptor structural definește ciupercile ale căror imnii rămân complet acoperite de un văl textil sau celular în timpul formării (cum sunt gasteromicetele) sau plantele ale căror fructe sunt permanent protejate de structuri accesorii.
• anticlea — 1. Personaj din mitologia greacă (Anticleea), mama eroului Odiseu (Ulise) și soția lui Laerte, cunoscută pentru devotamentul matern profund, murind de dorul fiului ei plecat în războiul troian. 2. (Cu majusculă: Anticlea) Denumire științifică pentru un gen de plante erbacee din familia Melanthiaceae sau nume atribuit unor corpuri cerești (asteroizi) în astronomia modernă.
• antimetabolit — Substanță chimică naturală sau sintetică a cărei structură moleculară este extrem de asemănătoare cu cea a unui metabolit esențial din organism, capabilă să blocheze, să concureze sau să inhibe utilizarea normală a acestuia în procesele celulare; în sens clinic, este utilizat în chimioterapie (cum sunt metotrexatul sau fluorouracilul) pentru a sabota sinteza ADN-ului în celulele tumorale.
• ARN — Acronim pentru Acidul Ribonucleic; macromoleculă biologică esențială formată dintr-un lanț polinucleotidic simplu (compus din riboză, grupări fosfat și bazele azotate adenină, guanină, citozină și uracil). Acesta joacă un rol fundamental în celule prin transcrierea și translația informației genetice din ADN, servind drept matriță directă pentru sinteza proteinelor și acționând ca genom funcțional la certain virusuri (ribovirusuri).
• automixie — Formă de reproducere sexuală modificată sau de autofecundare caracterizată prin fuziunea a doi nuclei haploizi proveniți de la aceeași celulă-mamă sau de la același individ, fără intervenția vreunui gamet extern. În genetică și micologie, acest proces biologic asigură perpetuarea speciei în condiții de izolare ecologică extremă, permițând restabilirea stării diploide a zigotului dintr-o singură linie celulară proprie, deși reduce variabilitatea genetică a descendenților.