#bulgar

• Albotin — Mănăstire ortodoxă medievală rupestră, în prezent dezafectată, situată în nord-vestul Bulgariei, în apropiere de orașul Vidin, cioplită într-un masiv calcaros din valea râului Rabrova și utilizată de călugări asceți în secolele XIV-XV.
• Arda — Nume propriu ce desemnează un râu important din Peninsula Balcanică, afluent al Mariței, ce izvorăște din Munții Rodopi (Bulgaria) și traversează nord-estul Greciei și o porțiune din Turcia. În contextul operei fantastice scrise de J.R.R. Tolkien (Legendarium), termenul reprezintă numele mistic al întregului Pământ creat, incluzând continentele și mările, configurat ca un spațiu structural de desfășurare a istoriei elfilor și oamenilor.
• arsov — Nume de familie de origine slavă (frecvent în Bulgaria și Macedonia de Nord), derivat ca patronimic de la prenumele Arso, o variantă scurtă sau hipocoristică a numelui Arsenie (Arsenios). Acest nume identifică linii genealogice specifice din spațiul balcanic, fiind întâlnit periodic și în documentele de frontieră sau în comunitățile etnice din sudul României.
• Asanești — Numele unei celebre dinastii medievale de origine vlahă (românească) din Balcani, întemeiată de frații Petru și Asan, care a condus al Doilea Țarat Bulgar (sau Imperiul Vlaho-Bulgar) între anii 1186 și 1280; termen colectiv utilizat pentru a desemna membrii acestei familii imperiale ce a eliberat teritoriile sud-dunărene de sub dominația bizantină. În sens geografic sau administrativ, reprezintă denumirea specifică purtată de mai multe localități rurale mici de pe teritoriul României.
• Asparuc — Han bulgar legendar (cca. 640–701) din dinastia Dulo, fondatorul Primului Imperiu Bulgar; a condus migrația triburilor protobulgare spre Dunăre și a învins armata bizantină în bătălia de la Ongal (680), stabilind un nou stat puternic în regiunea Balcanilor prin alianța cu triburile slave locale.
• Asparuh — Conducător legendar (han) al proto-bulgarilor din dinastia Dulo, recunoscut drept fondatorul structural și politic al Primului Imperiu Bulgar în anul 681; după destrămarea Marii Bulgarii, el a condus migrația unei ramuri a poporului său către Dunăre, aliindu-se cu triburile slave locale și obligând Imperiul Bizantin, în urma Bătăliei de la Ongal, să recunoască noul stat.