#broderie

• acșor — Diminutiv popular al substantivului 'ac'; ac de dimensiuni foarte mici utilizat în activități de croitorie fină, broderie tradițională sau pentru fixarea delicată a componentelor vestimentare. În sens regional, termenul poate descrie și un obiect ascuțit de mici dimensiuni care seamănă cu un ac, cum ar fi ghimpii anumitor plante sau elemente metalice minuscule din structura unor mecanisme de precizie.
• agemă — Formă regională sau variantă fonetică veche folosită în anumite comunități rurale pentru a desemna o decorațiune, o broderie fină sau o cusătură ornamentală realizată în stil persan ori oriental pe hainele de sărbătoare; prin extensie contextuală, poate face referire și la o țesătură prețioasă din mătase ori la o piesă de îmbrăcăminte tradițională boierească din epoca fanariotă, decorată cu fir de aur.
• ajur — Broderie artistică sau țesătură decorativă realizată prin scoaterea ori firelor de bătătură și gruparea celor rămase, ori prin perforare controlată, formând o rețea de goluri geometrice cu rol estetic; prin extensie, orice ornament sau element structural (în arhitectură, bijuterie sau tâmplărie) care prezintă decupaje decorative simetrice ce permit trecerea parțială a luminii.
• ajura — A executa o broderie sau un model ornamental tip ajur pe o pânză, pe un obiect de piele, de lemn ori de metal; a perfora sau a decupa simetric un material pentru a-i conferi un aspect dantelat și transparent. În domeniul modei, reprezintă procesul de ornamentare prin care un produs devine parțial translucid prin intermediul unor deschideri decorative structurate.
• ajurare — Acțiunea de a ajura și rezultatul ei; procesul tehnic sau manual prin care se realizează modele decorative tip ajur pe o pânză, o piesă de îmbrăcăminte, un obiect de piele ori o structură arhitecturală. Această operație decorativă presupune perforarea controlată, traforarea sau scoaterea firelor din țesătură pentru a crea motive simetrice translucide care permit filtrarea estetică a luminii.
• altiță — Porțiune decorativă lată, bogat brodată cu motive geometrice, florale sau abstracte, situată în partea superioară a mânecii cămășii din costumul popular tradițional românesc (în special la ia femeiască), plasată pe umăr.
• altițe — Forma de plural a substantivului 'altiță'; desemnează benzile ornamentale late și minuțios brodate plasate orizontal pe umerii cămășilor populare românești (ii), reprezentând elementul definitoriu al compoziției ornamentale folclorice.
• anglais — Termen împrumutat direct din limba franceză care înseamnă englez, limba engleză sau specific culturii engleze, utilizat uneori ca neologism stilistic, descriptor în modă, gastronomie sau expresii internaționale asimilate în textul românesc. Ca element structural lexical de nișă binedefinit, servește la denumirea unor tehnici de cusătură (broderie anglais), stiluri vestimentare sau preparate culinare tradiționale din spațiul anglo-saxon.
• antependiu — O piesa de mobilier sau o confecție decorativă mobilă, realizată din pânză fină, broderie prețioasă, lemn sculptat ori metal nobil, utilizată pentru a acoperi și împodobi partea frontală a unui altar creștin. Acest element liturgic are atât un rol estetic profund, reflectând iconografia și culorile specifice timpului liturgic, cât și o semnificație simbolică de protecție și sfințire a spațiului sacru unde se oficiază taina euharistiei.
• arnic — Denumire populară regională atestată în graiurile românești pentru planta medicinală Arnica montana (numită curent podbal de munte sau carul-pădurilor) sau, în mod specific, pentru firele textile vopsite în culori vii (de obicei roșu sau negru) folosite de femei la brodarea cămășilor tradiționale și a costumelor populare. Termenul derivă din adaptarea lingvistică a numelui de gen și reflectă integrarea plantei sau a coloranților săi extrași în universul gospodăresc rural.
• arnici — Fir de bumbac tors, răsucit și mercerizat, vopsit de obicei în culori vii și rezistente (precum roșu intens, negru sau albastru), utilizat în mod tradițional în gospodăriile rurale pentru brodarea costumelor populare, a iilor, a ștergarelor și a altor țesături ornamentale de casă. În sens colectiv sau învechit, termenul se referă la totalitatea acestor fire destinate lucrului de mână, recunoscute pentru faptul că nu își pierdeau intensitatea culorii în timpul spălării repetate.
• arniciu — Adjectiv cromatic regional ce descrie o nuanță de roșu intens, aprins sau purpuriu strălucitor, asemănătoare culorii caracteristice pe care o aveau firele tradiționale de arnici folosite la broderiile populare. Înțelesul secundar face referire la textura sau aspectul unui material textil, indicând un obiect fin, lucios, bine răsucit sau ornamentat cu motive decorative dense ce amintesc de lucrările de mână de la sat.