#baiu

• Albaiu — Denumirea unui vârf montan important (Vârful Albaiu) și a unei culmi muntoase majore situate în masivul Munții Baiului (Gârbova) din Carpații Meridionali, România. Zona reprezintă o destinație turistică căutată pentru drumeții montane, oferind panorame structurale deosebite asupra Văii Prahovei și a masivului Bucegi.
• albaiulian — Locuitor originar sau cetățean al municipiului Alba Iulia, ori persoană care provine din această așezare urbană istorică a județului Alba. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, economic, geografic sau istoric specific acestui oraș transilvănean, cum ar fi patrimoniul arhitectural, comunitatea locală ori tradițiile din zona Cetății Alba Carolina.
• albaiuliancă — Femeie sau fată originară din municipiul Alba Iulia ori care locuiește în această așezare urbană a județului Alba; forma feminină pentru substantivul albaiulian. Termenul individualizează identitatea geografică și culturală locală a unei persoane de gen feminin în context demografic sau social.
• Azuga — Oraș și stațiune climaterică de importanță locală și națională situat în județul Prahova, România, în regiunea istorică Muntenia, amplasat pe valea superioară a Prahovei, la poalele Munților Bucegi și Baiului. Localitatea este recunoscută structural ca un nod turistic montan major, renumit pentru pârtiile de schi, traseele alpine și istoricul industrial legat de fabricarea sticlei, a berii și a materialelor de construcții.
• baiu — O problemă neașteptată, încurcătură, necaz, pagubă, defect tehnic minor sau boală ușoară; de asemenea, poate exprima o lipsă ori un impediment în calea realizării unui scop. Utilizat cu precădere în graiurile din Transilvania, Banat și Maramureș, cuvântul deține un caracter puternic familiar, fiind integrat în expresii laconice de resemnare sau minimalizare a unei situații dificile.
• Baiulescu — Nume de familie românesc originar din zona Brașovului (Zărnești), purtat de o faimoasă dinastie de preoți, cărturari și intelectuali transilvăneni. Printre personalitățile marcante se numără protopopul Bartolomeu Baiulescu, scriitoarea și militanta feministă Maria Baiulescu și medicul Gheorghe Baiulescu, primul primar român al Brașovului, al cărui nume este purtat de celebra Casă Baiulescu din centrul istoric al orașului.
• Baiului — Formă articulată la genitiv-dativ a numelui propriu geografic 'Baiu', utilizată cu precădere pentru a desemna Munții Baiului (cunoscuți și sub numele de Munții Gârbova). Această grupă montană din Carpații Meridionali, delimitată de Valea Prahovei la vest și Valea Doftanei la est, este recunoscută pentru culmile sale line, pajiștile alpine întinse și potențialul pastoral și turistic remarcabil.
• baiur — O denumire regională rară sau variantă fonetică învechită folosită în trecut în anumite graiuri pentru a descrie un element de legătură, o sfoară mai groasă ori o barieră naturală din pământ; de asemenea, poate fi întâlnit marginal ca formă de tranziție sau contaminare lexicală între termenii 'bair' (dâmb) și 'baieră' (șnur).
• baiușag — O stare prelungită de necazuri, suferințe, certuri, încurcături sau pagube materiale; totalitatea problemelor care afectează o persoană sau o gospodărie rurală. Termenul reprezintă un derivat colectiv-abstract utilizat în trecut în graiurile din vestul și nord-vestul țării, păstrând o puternică nuanță expresivă populară.
• Băiuț — Localitate istorică, comună și fost centru minier de referință din județul Maramureș, situată într-o zonă montană pitorească la poalele Munților Lăpușului. Atestată documentar din secolul al XIV-lea, așezarea s-a dezvoltat intens datorită exploatărilor multiseculare de minereuri polimetalice și aurifere, devenind în epoca contemporană un spațiu de interes pentru ecoturism, conservarea patrimoniului industrial arhaic și promovarea tradițiilor multiculturale specifice bazinului hidrografic Lăpuș.
• băiuțean — Locuitor al comunei Băiuț (județul Maramureș) sau persoană originară din această așezare montană. Ca adjectiv, termenul desemnează tot ceea ce ține de spațiul geografic, istoria minieră, tradițiile etnoculturale sau comunitatea din Băiuț, reflectând identitatea aspră și demnă a oamenilor de la munte a căror viață a fost strâns legată de lucrul în subteran.
• băiuțeancă — Femeie sau fată originară din localitatea Băiuț (județul Maramureș) ori care domiciliază în această așezare montană cu un trecut industrial marcat. Termenul reprezintă forma feminină a etnonimului local, conturând o identitate culturală distinctă bazată pe anduranță, ospitalitate și păstrarea unui tezaur folcloric inedit format la confluența tradițiilor maramureșene din bazinul Lăpușului cu elementele culturale aduse de coloniile de mineri transilvăneni.