#baca

• abaca — Plantă textilă din familia bananierului (Musa textilis), cultivată în Filipine, ale cărei frunze furnizează o fibră vegetală foarte rezistentă (cânepă de Manila). În domeniul materialelor medicale și farmaceutice, fibrele fine de abaca sunt utilizate în straturile filtrante rezistente la umiditate, pentru confecționarea pungilor sterile de ceaiuri medicinale, a hârtiei speciale pentru filtre de laborator și a unor textile de protecție biodegradabile.
• abiturient — Termen academic utilizat pentru a desemna un elev aflat în ultimul an de liceu sau un absolvent care se pregătește ori susține examenul de bacalaureat (sau examenul de maturitate), dobândind astfel dreptul de înscriere în învățământul superior.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• acruma — A supune un material, un aliment sau o substanță unui proces de acrire sau fermentare acidă controlată; a deveni acru. În anumite contexte meșteșugărești sau tehnice vechi (cum ar fi tăbăcăria ori pregătirea textilelor), acțiunea se referă la tratarea chimică structurală a fibrelor sau a pieilor în băi de soluții slab acide pentru a le modifica proprietățile fizice de elasticitate și rezistență.
• Agăș — Numele unei comune și al localității sale de reședință situate în județul Bacău, regiunea Moldova, România, amplasată de-a lungul văii râului Trotuș, între Munții Tarcău și Munții Ciucului. Localitatea este recunoscută pentru peisajele sale montane spectaculoase, resursele forestiere bogate și arhitectura tradițională specifică zonei subcarpatice, având o istorie legată de exploatarea lemnului și de rutele comerciale transcarpatice.
• alaun — Sare dublă hidratată a aluminiului și a unui metal alcalin (de regulă potasiu), având formula chimică generală KAl(SO4)2·12H2O, cristalizată în sistemul cubic; substanță structurală cu puternice proprietăți astringente, hemostatice și antiseptice, utilizată tradițional sub denumirea de piatră acră. În industrie, este utilizat pe scară largă ca mordant în vopsitorie, agent de tăbăcit în industria pielăriei, pentru limpezirea apelor și în cosmetică ca antiperspirant natural datorită capacității sale de a contracta țesuturile și de a inhiba proliferarea bacteriilor.
• albăcazăpada — Variantă fonetică populară, regională sau formă legată ortografic în mod arhaic pentru Albă-ca-Zăpada; personaj principal feminin dintr-un basm celebru al fraților Grimm, caracterizată prin bunătate, frumusețe ideală, pielea albă ca zăpada și părul negru ca abanosul, ocrotită de cei șapte pitici în mijlocul pădurii. În anumite graiuri izolate, termenul se folosea și ca substantiv comun pentru a descrie o fată extrem de palidă, curată sau inocentă.
• alimentară — Forma de feminin singular a adjectivului alimentar; privitoare la alimente, nutriție sau la industria de profil. În sens substantival, reprezintă denumirea populară sau istorică atribuită magazinelor specializate în comercializarea produselor alimentare de bază și a bunurilor de băcănie.
• amoietură — Formă arhaică sau populară ce desemnează rezultatul procesului de înmuiere ori o porțiune dintr-un material organic devenit flexibil în urma contactului prelungit cu un lichid. În meșteșugurile tradiționale (tăbăcărie, frânghierie), termenul indică starea optimă a fibrelor sau a pieilor pregătite pentru prelucrarea manuală.
• analiză literară — Examinare critică, sistematică și detaliată a unei opere literare cu scopul de a-i descifra structura formală, temele majore, motivele, procedeele stilistice și mesajele profunde. Acest tip de investigație presupune descompunerea textului în elementele sale constitutive (personaje, perspectivă narativă, topologie, timp, figuri de stil) pentru a înțelege cum interacționează acestea și cum contribuie la viziunea artistică de ansamblu a autorului.
• Ardeoani — Numele unei comune din România, situată în județul Bacău, formată din satele Ardeoani (reședința) și Leahu. Din punct de vedere structural-geografic, așezarea se află în zona deluroasă a Subcarpaților Moldovei, de-a lungul văii Tazlăului Sărat, fiind o comunitate rurală veche a cărei economie este bazată pe agricultură, exploatarea resurselor forestiere și legături istorice cu industria extractivă de petrol din regiune.
• argalie — Termen regional sau arhaic extrem de rar, utilizat istoric în anumite graiuri pentru a desemna o unealtă veche folosită în procesul de prelucrare sau finisare a pieilor (argăsire, tăbăcărie) ori o substanță rudimentară, un amestec fluid de substanțe astringente utilizat în gospodăria tradițională ca agent de tăbăcit. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o derivare vernaculară ce marchează legăturile cu vechile meșteșuguri casnice ale prelucrării materialelor organice.
• argăsar — Muncitor specializat sau meșter tradițional care se ocupă cu argăsirea, tăbăcirea și prelucrarea chimico-mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în piele finită, flexibilă și durabilă; termen istoric ce desemnează o ocupație de bază în breslele medievale și în comunitățile preindustriale din spațiul românesc.
• argăsărie — Atelier specializat, tăbăcărie primitivă sau loc amenajat în care se practică argăsirea, adică prelucrarea chimică și mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în marfă durabilă și flexibilă. În sens structural și istoric, termenul desemnează atât meșteșugul tăbăcitului tradițional, cât și instalațiile rudimentare (bazine de înmuiere, instrumente de răzuit) folosite de meșteri pentru tratarea materialelor organice cu substanțe astringente bogate în tanin.
• argăsăriță — Femeie care se ocupă cu meșteșugul argăsirii sau care lucrează într-o tăbăcărie; soția sau fiica unui meșter argăsar implicată structural în treburile atelierului familial. În contextul economiei casnice tradiționale, o argăsăriță supraveghea adesea etapele secundare sau delicate de finisare a pieilor subțiri de oaie ori miel, curățarea lânii sau prepararea soluțiilor din plante utilizate pentru tăbăcit.
• argăseală — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; soluție chimică sau infuzie organică concentrată, obținută din coajă de stejar, gogoși de ristic sau săruri minerale, utilizată în tăbăcărie pentru prelucrarea, argăsirea și impermeabilizarea pieilor brute. În sens structural-meșteșugăresc, argăseala descrie stadiul tehnologic de transformare a dermei animale într-un material flexibil, durabil și rezistent la putrefacție, eliminând umiditatea parazitară din fibre.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.
• argăsitor — Persoană specializată în meșteșugul argăsirii; meșter tăbăcar care prelucrează pieile brute pentru a le conferi flexibilitate și rezistență structurală. Ca adjectiv, descrie orice element, instrument sau amestec chimic care îndeplinește funcția de tăbăcire ori alterare calitativă a structurii colagenice a pielii.
• argăsitorie — Meșteșugul, tehnica tradițională sau îndeletnicirea practică de a tăbăci și prelucra pieile brute; de asemenea, atelierul, manufactura sau locul special amenajat în care un meșter tăbăcar (argăsitor) pregătește, curăță și tratează pieile de animale. În sens structural-economic, argăsitoria reprezenta o ramură esențială a breslelor medievale urbane, responsabilă de producția de materie primă pentru cojocari, cizmari și curelari.
• argăsitură — Bucată de piele supusă procesului de argăsire sau tăbăcire; rezultat al prelucrării dermo-textile a pieilor brute; de asemenea, poate indica local o porțiune defectuoasă, o pată sau o imperfecțiune structurală apărută pe suprafața materialului finit din cauza pătrunderii neuniforme a soluției de tăbăcit. În sens tehnic meșteșugăresc, termenul evaluează calitatea fizică a materialului destinat confecționării obiectelor durabile.