#atrof

• acardiotrofie — Atrofie a mușchiului cardiac sau lipsă de dezvoltare nutrițională și structurală a miocardului, cauzată de tulburări severe de vascularizație (ischemie cronică), deficiențe metabolice locale sau lipsa stimulării trofice nervoase și endocrine. Acest fenomen duce la subțierea pereților inimii, scăderea masei musculare cardiace și reducerea drastică a capacității de pompare a sângelui în organism.
• acrogerie — Afecțiune congenitală structurală rară caracterizată prin îmbătrânirea prematură, atrofia severă și pierderea țesutului adipos subcutanat localizate exclusiv la nivelul extremităților (mâini și picioare). În context clinic, acest sindrom (cunoscut ca sindromul Gottron) se manifestă prin piele subțire, ridată și translucidă prin care se observă rețeaua vasculară, falange scurte și un aspect îmbătrânit al membrelor, fiind adesea corelat cu defecte ale țesutului conjunctiv.
• amiostenie — Deficiență structurală funcțională caracterizată prin slăbiciune musculară accentuată sau lipsă de forță la nivelul mușchilor scheletici. Această condiție patologică poate fi determinată de atrofii musculare, afecțiuni metabolice, malnutriție sau perioade îndelungate de imobilizare fizică.
• amiotrofic — Care se referă la amiotrofie sau provoacă o pierdere progresivă a masei musculare; caracterizat prin atrofia mușchilor scheletici din cauza denervării sau a unei boli neurodegenerative. Termenul este utilizat cel mai frecvent în patologia clinică pentru a descrie scleroza laterală amiotrofică, o afecțiune severă ce distruge selectiv neuronii motori, perturbând controlul mișcărilor voluntare.
• amiotrofie — Atrofie sau scădere progresivă în volum a masei musculare, cauzată de o tulburare de nutriție a mușchilor sau de pierderea inervației motorii normale. Această condiție structurală patologică determină o slăbiciune severă a mușchilor scheletici și este adesea asociată cu leziuni ale măduvei spinării ori ale nervilor periferici.
• anaclorhidrie — Absența patologică completă a acidului clorhidric liber din secreția sucului gastric, chiar și după stimularea maximală cu substanțe specifice; reprezintă o formă avansată de anaciditate structurală cauzată de distrugerea celulelor parietale din mucoasa stomacului. Această afecțiune clinică este strâns legată de gastrita atrofică cronică severă, anemia Biermer și poate crește riscul apariției neoplasmelor gastrice din cauza modificării drastice a pH-ului local.
• anatrofion — Preparat farmaceutic, supliment nutritiv sau substanță biologică cu rol tonic, fortifiant și regenerator, utilizată în trecut pentru combaterea stărilor de malnutriție, debilitate fizică sau atrofie musculară progresivă. Acest compus structural stimulează procesele metabolice celulare de asimilație, favorizând refacerea rapidă a țesuturilor degradate și recăpătarea forței vitale a organismului aflat în convalescență.
• anetodermie — Afecțiune dermatologică rară, caracterizată printr-o atrofie cutanată circumscrisă, determinată de pierderea localizată a țesutului elastic din derm. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor leziuni saciforme, moi și deprimabile la palpare, care dau tegumentului un aspect flasc, ca de sac gol, survenind primar sau secundar unor procese inflamatorii anterioare.
• apepsie — Formă severă de disfuncție digestivă caracterizată prin absența totală sau oprirea completă a secreției de pepsină și acid clorhidric în sucul gastric, conducând la imposibilitatea stomacului de a realiza descompunerea chimică a proteinelor. Acest fenomen patologic este asociat frecvent cu fazele avansate ale gastritei atrofice și ale anemiei pernicioase.
• atrof — Termen medical rar sau formă regresivă utilizată pentru a descrie un organism, un țesut ori un individ afectat de atrofie; lipsit de dezvoltare normală, micșorat în volum sau degenerat structural din cauza lipsei de nutriție ori de activitate. În terminologia modernă standard, se folosește aproape exclusiv ca element de compunere sau sub forma adjectivului complet 'atrofiat'.
• atrofia — A suferi o diminuare a volumului, a greutății și a capacității funcționale a unui organ, țesut sau a întregului corp, din cauza malnutriției, a lipsei de activitate prelungite ori a îmbătrânirii; (la sens figurat) a se diminua, a slăbi, a-și pierde vigoarea, intensitatea sau valoarea structurală inițială (cum ar fi atrofierea talentului ori a sentimentelor).
• atrofiant — Care provoacă sau accelerează procesul de atrofie; factor toxic, degenerativ ori patologic care determină o diminuare structurală a volumului și a capacității funcționale a unui țesut sau organ. În termeni clinici, descrie evoluția distructivă a unor afecțiuni dermatologice, musculare ori neurologice ce lasă în urmă sechele de subdezvoltare tisulară.
• atrofiare — Acțiunea de a se atrofia și rezultatul ei; procesul biologic sau patologic prin care un organ sau un țesut își reduce treptat volumul, greutatea și capacitățile funcționale. La sens figurat, reprezintă pierderea progresivă a vigorii, intensității sau eficienței unei facultăți spirituale, a unui talent ori a unui sentiment din cauza neutilizării.
• atrofiat — Care a suferit un proces de atrofie; organ, țesut sau mușchi redus în volum, greutate și capacitate funcțională din cauza lipsei de activitate, a malnutriției sau a unei boli neurologice. La sens figurat, descrie o facultate spirituală, un talent sau un sentiment care și-a pierdut vigoarea, intensitatea sau eficiența structurală originală din cauza neexersării.
• atrofic — Care aparține atrofiei, se referă la atrofie sau prezintă caracteristicile acesteia; care provoacă o diminuare structurală și funcțională a țesuturilor. Se folosește în terminologia clinică pentru a defini tipuri specifice de afecțiuni inflamatorii, degenerative sau dermatologice caracterizate prin subțierea marcată a membranelor sau a organelor.
• atrofie — Diminuare patologică sau fiziologică a volumului, a greutății și a capacității funcționale a unui organ, a unui țesut ori a celulelor componente, cauzată de tulburări de nutriție, imobilizare prelungită, denervare sau îmbătrânire. În sens figurat, reprezintă slăbirea, regresul sau pierderea vigoarei și a eficienței unei facultăți spirituale, a unui sentiment ori a unei capacități intelectuale.
• atrofo — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali, biologici sau tehnici care se referă la atrofie, degenerare structurală sau lipsă de nutriție a unui țesut ori organ. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie patologii caracterizate prin micșorarea volumului sau pierderea vitalității celulare.
• atrofodermie — Afecțiune dermatologică cronică caracterizată prin atrofia, subțierea și pierderea elasticității pielii, determinând un aspect deprimat, flasc sau ridat al zonelor afectate. Acest proces structural distruge colagenul și elastina din derm, fiind adesea asociat cu boli autoimune, tulburări vasculare locale sau îmbătrânire prematură idiopatică.
• avortat — Care a fost supus unui avort; (despre un făt sau produs de concepție) expulzat sau extras din uter înainte de termenul viabilității; (despre plante sau organe biologice) oprit din evoluția normală, rămas nedezvoltat sau atrofiat; (despre proiecte, procese software sau misiuni militare) anulat brusc, stopat sau abandonat înainte de finalizarea sa structurală.
• avorton — Făt expulzat sau extras din uter în mod prematur, înainte de termenul viabilității, incapabil de supraviețuire autonomă; (botanică) organ vegetal atrofiat, oprit timpuriu din evoluția sa normală; (familiar / peiorativ) persoană cu o constituție fizică debilă, nedezvoltată, lipsită de vigoare sau caracterizată printr-o slăbiciune morală ori intelectuală.