#asin

• abie — Variantă regională arhaică folosită în trecut în anumite zone ale Carpaților pentru a denumi bradul (Abies alba) sau rășina pură extrasă din scoarța coniferelor. În medicina populară românească, unguentele preparate pe bază de 'abie' (grăsime amestecată cu rășină și ceară de albine) erau folosite empiric de vindecătorii din sate ca cicatrizante puternice pentru rănile deschise ale bunicilor sau ca balsamuri pectorale împotriva lingoarei și aprinderii de plămâni.
• abientin — Termen tehnic de specialitate care desemnează un compus organic, un derivat acid sau o substanță rășinoasă extrasă ori izolată din structurile celulare ale coniferelor, în special din genul Abies (brad). În chimia farmaceutică și farmacognozie, proprietățile abientine sunt analizate datorită potențialului lor antiseptic, antiinflamator și expectorant, acizii din această clasă servind ca precursori în sinteza unguentelor dermatologice și a preparatelor inhalatorii pulmonare.
• Abies — Gen de arbori coniferi din familia Pinaceae, cuprinzând aproximativ 50 de specii cunoscute sub numele generic de brad. În farmacognozie, fitoterapie și medicina clinică istorică, genul Abies este recunoscut pentru producția de oleorășini, uleiuri volatile bogate în pinidă, limonen și acizi terebentinici, utilizate pe scară largă în prepararea unguentelor revulsive, a balsamurilor pectorale regenerante și a antisepticelor pentru căile respiratorii și urinare.
• abietacee — Denumire arhaică sau veche clasificare sistematică utilizată în trecut în literatura medicală și farmaceutică românească pentru a desemna familia coniferelor (în prezent Pinaceae). În tratatele vechi de botanică medicală, termenul grupa arbori rășinoși precum bradul sau molidul, recunoscuți pentru proprietățile lor balsamice, antiseptice ale căilor respiratorii și expectorante, fiind intens utilizați în prepararea siropurilor medicinale populare și a unguentelor antireumatice.
• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• abitaclu — Spațiu interior amenajat cu o destinație precisă într-un mijloc de transport (automobil, aeronavă, navă cosmică etc.) destinat adăpostirii și protecției pasagerilor, echipajului sau încărcăturilor speciale. În terminologia maritimă istorică, desemnează locașul special sau suportul nemagnetic construit pentru a adăposti compasul ori busola de navigație.
• abrict — (Tehnic, jargon) Utilaj de tâmplărie folosit pentru îndreptarea și rindeluirea suprafețelor plane ale pieselor din lemn; mașină industrială de rindeluit dotată cu un arbore portcuțite rotativ și mese reglabile.
• acaroid — Care seamănă ca formă sau aspect cu un acarian; ovoidal, compact și lipsit de o segmentare vizibilă a corpului. În botanică și chimie, termenul desemnează 'rășina acaroidă' (sau guma acaroidă), o substanță rășinoasă naturală, de culoare galbenă sau roșiatică, extrasă din plante australiene din genul Xanthorrhoea, utilizată tradițional în industrie pentru fabricarea lacurilor, a spiritelor, a cernelurilor de tipar și în pirotehnie datorită proprietăților sale excelente de ardere.
• acvatinta — Procedeu artistic de gravură pe plăci metalice (cupru sau zinc) înrudit cu acvaforte, utilizat pentru a obține efecte de laviu, texturi granulate și tonuri catifelate modulate de gri sau culoare; de asemenea, desemnează stampa imprimată prin această tehnică. Acest stil structural se bazează pe presărarea unei pulberi fine de rășină (colofoniu) pe matrice, care, după încălzire și coroziune acidă controlată, creează suprafețe nuanțate.
• acvatoriu — Suprafață sau porțiune de apă delimitată natural ori artificial (aparținând unui port, unui golf, unui lac sau unei mări) destinată evoluției, manevrării, ancorării sau staționării în siguranță a navelor și hidroavioanelor; de asemenea, include bazinele de întoarcere și șenalele de acces portuare. Această incintă structurală este protejată de diguri și monitorizată strict pentru a asigura adâncimi optime și protecție împotriva valurilor mari.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• Adenostoma — Gen de plante arbustive din familia Rosaceae, originare din regiunile de chaparral ale Californiei și Baja California. Aceste plante sunt caracterizate structural prin frunze mici, liniare, adesea rășinoase, și inflorescențe dense cu flori albe, având o adaptare remarcabilă la incendii prin capacitatea de a lăstări rapid din rădăcini adânci după ardere.
• adriatic — Care aparține Mării Adriatice, privitor la această mare sau la regiunile din sfertul de coastă înconjurător; specific bazinului adriatic. În sens geografic și geologic, termenul descrie fenomenele climatice mediteraneene particulare, ecosistemele marine, rutele comerciale istorice și structurile litosferice sau microplăcile tectonice care determină relieful și seismicitatea din Peninsula Italică și vestul Peninsulei Balcanice.
• Aeonium balsamiferum — Specie rară de plantă suculentă din familia Crassulaceae, endemică în Insulele Canare (în special Lanzarote și Fuerteventura), caracterizată prin rozete mari de frunze verzi și tulpini ramificate. Trăsătura sa structurală distinctivă este secreția unei rășini extrem de lipicioase și aromate, cu un miros puternic, balsamic, caracteristic, care protejează planta împotriva dăunătorilor în mediul său arid nativ.
• aeroautomobil — Vehicul hibrid experimental sau conceptual proiectat să funcționeze atât ca automobil pe drumurile publice, cât și ca aparat de zbor pe rute aeriene, prin utilizarea unor aripi pliabile sau escamotabile și a unui sistem mixt de propulsie. Acest concept tehnologic avansat vizează decongestionarea traficului terestru prin integrarea navetei zilnice în spațiul aerian controlat.
• aeromobil — Ca adjectiv, descrie forțe militare, echipamente sau unități tactice capabile să fie transportate rapid și deplasate prin aer cu ajutorul aeronavelor (în special elicoptere); ca substantiv neutru, reprezintă un vehicul hibrid conceptual sau experimental conceput să ruleze pe șosele și să zboare în spațiul aerian.
• aerotanc — Bazin de mari dimensiuni, rezervor sau instalație tehnică industrială utilizată în stațiile de epurare a apelor uzate pentru tratarea biologică aerobă a acestora. Funcționarea sa structurală se bazează pe insuflarea continuă și forțată de aer (oxigenare) în masa lichidă, proces ce stimulează dezvoltarea microorganismelor din nămolul activ care descompun substanțele organice poluante.
• Agathis — Un gen de arbori coniferi sempervirescenți de mari dimensiuni din familia Araucariaceae, răspândiți în emisfera sudică, în special în regiunile tropicale și subtropicale din Asia de Sud-Est și Oceania. Acești arbori se remarcă prin trunchiuri masive, cilindrice, scoarță netedă și frunze neobișnuit de late pentru niște conifere, având o importanță ecologică majoră și fiind recunoscuți pentru producția de rășini naturale de înaltă calitate și lemn rezistent.
• Agathis alba — O specie specifică de arbori coniferi de talie mare din genul Agathis, sinonimă parțial cu Agathis dammara, cunoscută popular sub numele de kauri indonezian sau arborele de copal alb. Este renumită din punct de vedere economic pentru producția masivă de rășină comercială numită copal de Manila, extrasă prin incizii în scoarță, și pentru lemnul său alb-gălbui, extrem de căutat în tâmplăria de lux și construcțiile navale ușoare.