#asediu

• arbalestră — Formă arhaică sau neologism istoric (împrumutat din filieră occidentală) pentru 'arbaletă'; armă medievală de foc indirect formată dintr-un arc puternic montat transversal pe un pat de lemn, prevăzută cu un mecanism de declanșare (trăgaci) pentru lansarea de săgeți scurte, proiectile de metal sau pietre. Era recunoscută pentru forța mare de străpungere a armurilor în asediile din Evul Mediu.
• arbaletrier — Ostaș pedestru sau călare din armatele medievale înarmat cu o arbaletă, specializat în tragerea la țintă de la distanță și în autoapărarea tactică din spatele unor scuturi mari (pavize). În secolele al XIV-lea și al XV-lea, unitățile de arbaletrieri (cum erau cei genovezi) formau corpuri de mercenari de elită, extrem de căutați de monarhii europeni pentru eficiența lor în asedii.
• arcubalistă — Mașină de război antică și medievală timpurie, reprezentând o variantă masivă de balistă sau o arbaletă grea montată pe un afet de lemn, folosită structural pentru lansarea de săgeți mari, lănci sau proiectile de piatră. Acest dispozitiv mecanic utiliza elasticitatea unui arc compus din straturi de lemn, corn și tendoane, tensionat cu ajutorul unui troliu, combinând precizia unei arbalete cu puterea de distrugere a unei piese de artilerie neurobalistice.
• arcubalistar — Militar sau oștean medieval specializat în mânuirea, întreținerea și tragerea cu o arcubalistă (arbaletă grea de asediu sau de fortificație). În context structural și tactic, arcubalistarul deținea un rol critic în defensiva cetăților, fiind responsabil de calibrarea mecanică a sistemelor de tensionare cu troliu sau scripeți pentru a lansa proiectile masive cu o forță de impact devastatoare asupra liniilor inamice.
• ariet — Berbec de asediu; mașină de război antică și medievală formată dintr-o grindă lungă și groasă de lemn, prevăzută la capăt cu o piesă masivă de fier sau bronz în formă de cap de berbec, suspendată într-un cadru structural și utilizată pentru dărâmarea porților, zidurilor ori fortificațiilor inamice prin impact repetat.
• asedia — A înconjura o cetate, un oraș, o fortăreață sau o poziție defensivă cu trupe militare pentru a bloca orice comunicație sau aprovizionare și a forța predarea acesteia; a împresura. În sens figurat, se referă la acțiunea de a asalta, a presa sau a copleși o persoană cu întrebări, cereri, rugăminți ori gânduri obsedante.
• asediat — Care este înconjurat de trupe inamice, blocat sau supus unui asediu militar într-o cetate, fortăreață ori localitate, fiindu-i tăiate căile de aprovizionare și comunicație. În sens figurat, descrie o persoană copleșită structural, presată sau asaltată de o puzderie de cereri, întrebări, probleme, jurnaliști sau fani.
• asediator — Persoană, armată sau forță militară care înconjoară o cetate, un oraș ori o poziție fortificată inamică pentru a o izola, a o bloca și a o forța să se predea; asediator. Ca adjectiv, descrie trupele, echipamentele sau acțiunile tactice destinate desfășurării și menținerii unui asediu prelungit.
• asediere — Acțiunea de a asedia și rezultatul ei; blocarea militară prelungită a unei cetăți, oraș sau poziții întărite cu scopul de a împiedica orice comunicație sau aprovizionare; împresurare. Reprezintă o operațiune strategică complexă ce implică încercuirea inamicului, utilizarea mașinilor de război și asalturi repetate asupra structurilor defensive.
• asediu — Formă de acțiune militară prelungită constând în înconjurarea și izolarea unei cetăți, a unui oraș sau a unei poziții fortificate de către o armată, cu scopul de a bloca aprovizionarea, comunicațiile și întăririle, forțând astfel predarea garnizoanei sau facilitând un asalt decisiv. În sens juridic și politic, termenul se referă la starea de asediu, o măsură excepțională decretată de autorități în caz de pericol iminent pentru securitatea națională.