#ascension

• Ascension — Numele unei insule vulcanice izolate din sudul Oceanului Atlantic, parte a teritoriului britanic de peste mări. În astronomie, termenul face parte din sintagma 'Right Ascension' (ascensie dreaptă), coordonată cerească utilizată pentru localizarea stelelor, iar în context religios catolic și protestant în limba engleză desemnează Înălțarea Domnului la cer.
• ascensiona — A efectua o ascensiune; a urca pe un munte, o stâncă, o înălțime sau o structură artificială înaltă. În sens figurat sau livresc, reprezintă acțiunea de a evolua, de a progresa ori de a urca treptele ierarhice ale unei cariere sau ale unui statut social prin efort continuu.
• ascensional — Care se referă la ascensiune, care aparține ascensiunii sau care provoacă ori favorizează o mișcare de jos în sus. În meteorologie și aerodinamică, termenul descrie structural forța ori curentul de aer vertical care ridică o masă atmosferică sau un corp, fiind esențial pentru înțelegerea fenomenelor convective, a formării norilor și a zborului fără motor.
• ascensionare — Acțiunea de a ascensiona și rezultatul ei; procesul structural de ridicare, urcare sau deplasare progresivă de jos în sus a unui corp, a unei mase fluide sau a unui vehicul aerian. Deși este un neologism mai puțin frecvent în vocabularul general, este utilizat în limbajul tehnic sau sportiv (alpinism, aeronautică) pentru a descrie actul dinamic al ascensiunii.
• ascensionat — Care a fost urcat, escaladat sau parcurs de-a lungul unei pante ori înălțimi; munte, masiv sau traseu pe care s-a efectuat o ascensiune. În sens mecanic sau fizic, descrie starea unui corp, lichid ori dispozitiv care s-a deplasat sau a fost ridicat pe o direcție verticală ori ascendentă.
• ascensionist — Persoană care efectuează o ascensiune grea, o escaladă pe munte sau o ascensiune cu un balon; alpinist, urcător. În sens adjectival, se referă la echipamente, tehnici sau cluburi sportive care aparțin acestor practicanți ori sunt dedicate organizării și facilitării ascensiunilor montane.
• ascensionistă — Femeie care practică ascensiunile montane, alpinismul sau escalada de mare altitudine; sportivă dedicată escaladării vârfurilor muntoase sau a structurilor abrupte. În sens istoric și tehnic, termenul desemnează și o femeie care efectua ascensiuni cu balonul sau cu alte aparate aeriene primitive în primele etape ale aeronauticii.
• ascensiune — Acțiunea de a se ridica, de a urca sau de a merge în sus; mișcare verticală ascendentă a unui corp, vehicul ori masă de aer. În sens astronomic, reprezintă coordonata cerească ecuatorială (ascensiune dreaptă). În sens figurat, desemnează o evoluție rapidă și de succes, o avansare socială, profesională, politică sau spirituală spre un nivel superior.