#arsenic

• adamsită — Substanță chimică toxică de sinteză din clasa arsenicalelor organice, utilizată din punct de vedere istoric ca agent de combatere a ricușeurilor sau gaz lacrimogen iritant în timpul Primului Război Mondial. Acest compus cristalin, numit științific clorură de 工具 fenarsazină, provoacă la inhalare iritații severe ale căilor respiratorii, strănut violent, greață și dureri de cap, fiind clasificat în prezent ca armă chimică interzisă prin tratatele internaționale.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• arseniat — Sare sau ester al acidului arsenic, obținut prin combinarea acestuia cu o bază ori un radical organic. În natură, arseniații formează o clasă complexă de minerale, adesea viu colorate, dar extrem de toxice, utilizate în trecut la fabricarea insecticidelor, a pesticidelor agricole și a unor pigmenți industriali.
• arsenic — Denumire uzuală acordată trioxidului de arsen sau elementului arsen în sine, recunoscut ca un compus mineral anorganic cristalin de o toxicitate extremă, folosit în istorie ca otravă puternică, dar și în doze infime în procese medicale sau metalurgice. Când este utilizat ca adjectiv, descrie o substanță sau un acid derivat direct din arsen, capabil să formeze săruri numite arsenați.
• arsenică — Care conține arsenic, se referă la arsenic sau derivă din acest element chimic metaloid; descrie o substanță, o compoziție minerală ori o soluție în care arsenicul se află în stare de valență superioară. În sens industrial și geologic, termenul este utilizat pentru a clasifica anumite roci, ape minerale sulfuroase sau compuși sintetici cu un grad ridicat de toxicitate structurală, utilizați în metalurgie sau în procese de conservare.
• arsenical — Care conține arsen în structura sa chimică, se referă la arsen sau provine direct din compușii acestui metaloid. În termeni industriali și medicali, descrie minerale, ape minerale termale, deșeuri industriale sau preparate farmaceutice vechi care au în compoziție proporții variabile de arsen, impunând măsuri speciale de protecție sau monitorizare din cauza riscului de toxicitate cumulativă.
• arsenicism — Stare patologică determinată de o intoxicație cronică sau acută cu arsenic ori cu compușii săi derivați; maladie profesională sau accidentală manifestată prin tulburări digestive severe, leziuni cutanate caracteristice (hiperkeratoză, melanodermie), neuropatii periferice și afectări hepatorenale. În toxicologia clinică, diagnosticul se stabilește structural prin evidențierea prezenței metaloidului în firele de păr, unghii sau urină.
• arseniemie — Prezența patologică sau concentrația cuantificabilă de arsenic în sânge. Evaluarea nivelului de arseniemie reprezintă un parametru toxicologic esențial pentru diagnosticarea intoxicațiilor acute ori cronice cu acest metal greu, survenite prin expunere industrială, contaminarea apei potabile sau ingestie accidentală.
• arsenifer — Care conține sau poartă arsen în compoziția sa structurală; se spune despre minereuri, roci, straturi geologice sau ape subterane în care arsenul este prezent ca un component chimic stabil ori ca o impuritate metalică semnificativă. Identificarea zăcămintelor arsenifere este crucială în geologia economică și în evaluarea riscurilor ecologice, deoarece prelucrarea acestor materiale poate elibera substanțe toxice în mediul înconjurător.
• arsenios — Se spune despre un acid sau un compus chimic în care arsenul are o valență inferioară (de obicei starea de oxidare +3), cum este acidul arsenios (H3AsO3). În nomenclatura chimică clasică, acest adjectiv diferențiază compușii trivalenți ai arsenului de cei pentavaliți (numiți arsenici), indicând proprietăți fizico-chimice distincte, o solubilitate specifică și un profil toxicologic diferit în reacțiile cu substanțele organice.
• arsenobenzen — Compus chimic organic ciclic ce conține o legătură dublă între doi atomi de arsenic legați de grupări fenil, având formula chimică de bază C6H5As=AsC6H5. Derivații săi structurali au avut o importanță istorică crucială în medicina secolului al XX-lea, constituind baza primelor tratamente antimicrobiene eficiente și sintetice, cum ar fi Salvarsanul utilizat împotriva sifilisului.
• arsenolit — Mineral rar compus din trioxid de arsenic (As2O3), format prin oxidarea altor minerale care conțin arsenic în zonele superioare ale zăcămintelor metalifere. Cristalele sale sunt de obicei cubice sau octaedrice, de culoare albă, cenușie ori gălbuie, fiind caracterizate printr-o solubilitate relativ mare în apă și o toxicitate extrem de ridicată.
• arsenoterapie — Metodă terapeutică arhaică sau istorică ce constă în utilizarea medicală controlată a arsenicului și a compușilor săi organici ori anorganici pentru tratarea anumitor afecțiuni grave; a fost utilizată pe scară largă la începutul secolului al XX-lea, în special în combaterea sifilisului (prin intermediul Salvarsanului inventat de Paul Ehrlich), a malariei și a unor boli parazitare tropicale, înainte de descoperirea și introducerea pe scară largă a antibioticelor moderne.
• arsfenamină — Compus chimic organoarsenical sintetic, cunoscut istoric sub denumirea comercială de Salvarsan sau 'compusul 606', descoperit de Paul Ehrlich în 1909. A reprezentat primul tratament chimioterapic eficient din istoria medicinei moderne utilizat specific pentru distrugerea spirochetei Treponema pallidum, agentul patogen al sifilisului, deschizând calea cercetării antimicrobiene de sinteză.
• arsină — Compus chimic anorganic gazos, extrem de toxic și inflamabil, format din arsenic și hidrogen, având formula moleculară AsH3. Acest gaz incolor, cu un miros neplăcut asemănător cu cel de usturoi, este utilizat în industria semiconductorilor pentru doparea siliciului, însă reprezintă un pericol major de otrăvire prin distrugerea masivă a globulelor roșii în caz de inhalare.
• arsine — Clasă de compuși chimici hidrurați ai arsenicului, reprezentând analogii structurali ai aminelor și fosfinelor, obținuți prin înlocuirea atomilor de hidrogen din hidrura de arsenic (arsina gazoasă) cu radicali hidrocarburați organici. Acești compuși sunt extrem de toxici, inflamabili și volatili, fiind studiați intens în chimia organometalică și utilizați istoric ca agenți de luptă chimică sau ca precursori în doparea materialelor semiconductori avansate.
• aurpigment — Mineral din clasa sulfurilor, compus din trisulfură de arsenic, de culoare galben-lămâi sau galben-auriu, cu luciu perlat ori gras, foarte toxic, folosit în trecut ca pigment în pictură, la prepararea vopselelor și în tăbăcărie. În arheologie și restaurare, este studiat ca unul dintre principalii pigmenți galbeni utilizați în manuscrisele medievale și în arta egipteană antică.