#arsenal

• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• armar — Termen istoric regional cu mai multe accepțiuni: meșter care se ocupă cu fabricarea armelor sau dulap mare special amenajat pentru păstrarea armelor; de asemenea, în vechea administrație, putea desemna un funcționar responsabil cu paza arsenalului sau dregătorul curții însărcinat cu logistica militară secundară.
• armărie — Termen istoric și arhaic utilizat pentru a desemna un depozit de arme, o magazie militară, un arsenal sau un atelier specializat în fabricarea și repararea armamentului și a echipamentului de luptă. În organizarea medievală a curților domnești, armăria reprezenta un spațiu logistic esențial aflat sub supravegherea directă a dregătorilor militari (precum armașul), menit să asigure stocarea în siguranță a defensivelor statului.
• armării — Formă veche, colectivă sau regională derivată din sfera termenului 'armare' ori 'armură', utilizată în trecut pentru a desemna totalitatea armelor din dotarea unei unități militare sau a unei cetăți; de asemenea, poate apărea ca formă articulată de genitiv-dativ a substantivului arhaic 'armărie' (atelier sau depozit de arme).
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• arsenal — Depozit, stabiliment sau fabrică destinate construirii, reparării, întreținerii și păstrării armamentului, munițiilor și a echipamentelor militare; (la nivel figurat) totalitatea mijloacelor, argumentelor sau resurselor de care dispune cineva pentru a atinge un scop ori a purta o dispută. În context sportiv internațional, termenul definește identitatea structurală a clubului englez de fotbal Arsenal FC, fondat istoric de muncitorii fabricii de armament din Woolwich.