#ariet

• abrașan — (Regional) Varietate de struguri românești cu boabe albe-verzui, cultivată local; (prin extensie) cal de o anumită rasă, adesea caracterizat ca fiind nărăvaș, iute la mânie sau având un aspect pestriț.
• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• adular — O varietate structurală de ortoclaz (feldspat potasic) care se prezintă sub formă de cristale transparente sau translucide, incolore sau albicioase, caracterizată prin reflexe argintii sau opalescente specifice numite adularizare. Denumirea sa provine de la masivul muntos Adula din Alpii Elvețieni, unde a fost identificat istoric în fisurile rocilor metamorfice. Datorită proprietăților optice deosebite, varietățile perfect fațetate sunt utilizate ca pietre semiprețioase (piatra lunii), iar specimenele masive au aplicații în industria ceramicii și a sticlei fine.
• afuzali — Soi de viță-de-vie de masă originar din Orient, cultivat pe scară largă și în regiunile viticole din România; de asemenea, desemnează strugurele sau boaba de strugure produsă de acest soi. Se caracterizează prin ciorchini mari, boabe ovale de culoare galben-chihlimbariu, cu pielița groasă și pulpa crocantă, fiind deosebit de apreciat pentru rezistența structurală la transport și calitățile organoleptice superioare.
• agărnitură — Zgârietură fină, crestătură superficială sau urmă vizibilă lăsată pe o suprafață de un obiect ascuțit, spin ori unealtă de tăiere. În meșteșugurile tradiționale, reprezintă semnul sau linia de ghidaj executată intenționat pe lemn ori piatră pentru a marca reperele de prelucrare, iar în sens cotidian indică o mică leziune a pielii ori o imperfecțiune estetică pe un obiect gospodăresc.
• agroecotip — Ecotip de plantă de cultură sau organism selectat, adaptat structural și stabilizat genetic în mod specific pentru a prospera în anumite condiții de mediu caracteristice unui teritoriu agricol sau unui anumit sistem de cultivare. Acest tip de populație biologică prezintă trăsături morfologice și fiziologice particulare, obținute prin selecție naturală sau artificială, optime pentru valorificarea resurselor locale.
• alabastru — Varietate masivă, fin granulară și translucidă de ghips (sulfat hidratat de calciu) sau de calcit (carbonat de calciu), de culoare albă-lăptoasă, gălbuie ori cu vine nuanțate, caracterizată printr-o duritate redusă care permite prelucrarea și șlefuirea manuală impecabilă; ca adjectiv, descrie o culoare albă, pură, imaculată sau o piele extrem de fină și netedă. Acest material nobil deține un rol structural major în istoria artelor decorative, fiind utilizat din antichitatea egipteană și clasică pentru sculptarea vaselor de parfum, a statuetelor de lux și a panourilor decorative translucide capabile să filtreze lumina solară.
• alaci — Forma de plural a substantivului masculin 'alac'; desemnează mai multe soiuri, varietăți sau culturi de grâu străvechi (Triticum monococcum sau Triticum spelta), caracterizate prin paie rigide și boabe îmbrăcate strâns în pleve tari. Deși este o formă corectă obținută prin aplicarea desinenței specifice de plural, termenul este utilizat rar în limba contemporană, fiind preferat uzul singularului colectiv 'alac' pentru a defini întreaga recoltă sau cultura cerealieră ecologică.
• alcșut — O varietate tradițională și timpurie de porumb (Zea mays), cultivată istoric cu precădere în regiunile Moldovei și în partea de nord-est a Munteniei. Acest soi este recunoscut prin denumiri populare alternative precum cicantină sau morcovei și se caracterizează printr-o perioadă scurtă de vegetație, adaptată la condițiile climatice specifice zonelor de deal și de podiș.
• alicante — Soi de struguri negri de masă sau de vin, originar din regiunea spaniolă omonimă, ori vinul roșu, dulce, tare și licoros obținut din acești struguri. În oenologie, termenul caracterizează tipuri de vinuri intens colorate și corpolente (cum este soiul Alicante Bouschet), utilizate adesea în cupaje pentru a îmbunătăți culoarea, structura și extractul sec al altor sortimente.
• alicni — A cădea sau a intra într-o stare de toropeală, amețeală ușoară sau buimăceală din cauza oboselii extreme, a căldurii sufocante ori a unui șoc acustic puternic. În anumite graiuri regionale, verbul descrie acțiunea de a deveni confuz sau a-și pierde temporar agilitatea mentală și concentrarea, fiind adesea asociat cu momentele de epuizare fizică după munci agricole intense.
• aligote — Soi de viță-de-vie originar din regiunea Burgundia (Franța), cultivat pe scară largă pentru producția de vinuri albe seci; de asemenea, vinul de înaltă calitate obținut din acest tip de struguri. Vinul Aligoté se remarcă structural printr-o aciditate pronunțată, corp ușor sau mediu și note proaspete, minerale și fructate, fiind extrem de apreciat în gastronomia internațională.
• alocheirie — Tulburare neurologică rară a percepției senzoriale în care un stimul tactil aplicat pe o parte a corpului (de obicei pe un membru) este resimțit sau localizat eronat de către pacient în punctul simetric de pe partea opusă. Acest fenomen structural apare cel mai frecvent în urma unor leziuni ale lobului parietal drept sau în cazurile de sindrom de neglijare spațială unilaterală, reflectând o disfuncție în procesarea hărții somatice cerebrale.
• alochinezie — Tulburare motorie de origine neurologică ce constă în executarea involuntară sau reflexă a unei mișcări în locul celei dorite, sau în executarea unei comenzi de către membrul simetric opus celui solicitat. Această disfuncție de coordonare apare adesea în sindroamele de hemineglijare sau în urma unor leziuni ale lobului parietal, alterând percepția spațială și controlul motor voluntar.
• alochirie — Variantă grafică și clinică a termenului 'alocheirie'; reprezintă o tulburare neurologică a sensibilității somatice în care un pacient localizează un stimul tactil, termic sau dureros pe partea opusă locului unde acesta a fost aplicat în mod real. Acest fenomen structural reflectă o disfuncție severă în transmiterea și procesarea semnalelor în cortexul somatosenzorial secundar sau în lobul parietal, fiind asociat des cu hemineglijarea spațială.
• amiant — Varietate de azbest cu fibre lungi, flexibile și mătăsoase, de culoare albă-verzui, rezistentă la temperaturi înalte și la acțiunea acizilor. Din punct de vedere structural, este un silicat natural de calciu și magneziu utilizat în trecut pe scară largă la fabricarea țesăturilor ignifuge, a izolatorilor termici și a materialelor de construcții, dar restricționat modern din cauza toxicității sale pulmonare severe.
• amorfognozie — Tulburare neurologică cognitivă de tip agnozic, constând în incapacitatea pacientului de a recunoaște, prin palpare tactilă, forma generală sau dimensiunile geometrice ale obiectelor, în absența unor deficiențe senzoriale elementare ale pielii. Acest defect structural indică o leziune focalizată la nivelul lobului parietal contralateral al scoarței cerebrale.
• ampelografă — Forma de feminin pentru ampelograf; femeie sau specialistă de sex feminin ocupându-se cu studiul, descrierea, clasificarea și catalogarea soiurilor și speciilor de viță-de-vie, operând atât prin analize morfologice clasice de teren, cât și prin teste genetice avansate.
• anomalesia — Tulburare rară a percepției senzoriale caracterizată prin incapacitatea parțială sau slăbirea congenitală a sensibilității tactile și termice, manifestată adesea prin dificultăți în localizarea corectă sau diferențierea stimulilor fizici aplicați pe piele. Acest deficit structural de inervație sau procesare somatosenzorială centrală este studiat în neurologia clinică în strânsă legătură cu leziunile focale corticale din lobul parietal.
• anosognozie — Tulburare neurologică cognitivă severă caracterizată prin incapacitatea totală sau parțială a unui pacient de a conștientiza sau de a recunoaște propria boală, un deficit funcțional ori o paralizie (cum este hemiplegia). Acest fenomen structural survine de regulă în urma unor leziuni acute ale lobului parietal drept al creierului (provocate de accidente vasculare cerebrale sau tumori), determinând pacientul să susțină cu convingere că este complet sănătos în ciuda evidențelor clinice.