#arhiva

• Alande — Toponim rar sau denumire geografică locală ce desemnează un cătun, o așezare rurală izolată sau o micro-regiune cartografică atestată istoric în registrele administrative europene; în anumite surse documentare mai vechi, reprezintă o variantă grafică alternativă sau o adaptare regională pentru numele anumitor localități de frontieră. Acest termen structural figurează în nomenclatoarele geografice specializate destinate evidenței istorice a formelor de relief mici și a proprietăților funciare.
• animaltecă — Colecție sistematică, arhivă sau bibliotecă specializată în stocarea și conservarea materialelor biologice, înregistrărilor audio-video ori documentelor referitoare la regnul animal. În cercetarea modernă și bioacustică, termenul descrie o bază de date digitală sau fizică ce stochează eșantioane de țesuturi, secvențe genetice sau eșantioane de sunete (vocalizări) emise de diverse specii de animale, utilizată în scopuri taxonomice, ecologice sau educaționale.
• archivă — Formă grafică veche, variantă istorică sau regională pentru cuvântul 'arhivă'; totalitatea documentelor, actelor oficiale, manuscriselor sau registrelor scoase din uzul curent, dar păstrate permanent datorită valorii lor istorice, juridice ori administrative. În sens structural-instituțional, termenul desemnează depozitul, clădirea sau biroul oficial în care sunt clasificate, inventariate și conservate aceste mărturii scrise ale trecutului.
• argimagzariu — Termen oficial arhaic de origine otomană, utilizat istoric în cancelariile din Țările Române pentru a desemna arhivarul, secretarul sau funcționarul administrativ responsabil cu înregistrarea, păstrarea și gestionarea magzaru-lui ori a magzarurilor (andrografe, petiții colective sau procese-verbale oficiale semnate de boieri ori comunități). În sens structural-instituțional, argimagzariul asigura legalitatea și conservarea documentelor de protest ori a cererilor înaintate către Divan sau direct către Poartă.
• arhiva — Acțiunea de a organiza, clasa și depozita documente, acte oficiale sau date digitale într-un spațiu securizat și structurat, cu scopul conservării lor pe termen lung și al facilitării consultării ulterioare. În contextul informatic modern, reprezintă procesul de compactare a unuia sau mai multor fișiere într-un singur document digital de dimensiuni reduse, utilizând algoritmi specifici de compresie pentru a eficientiza spațiul de stocare.
• arhivă fonogramică — Colecție specializată sau depozit organizat sistematic care cuprinde înregistrări sonore, discuri, benzi magnetice, cilindri de fonograf sau fișiere audio digitale de valoare istorică, etnografică, muzicală ori lingvistică. Acest tip de arhivă are ca scop principal capturarea, restaurarea și conservarea patrimoniului oral și muzical al unei comunități, oferind o sursă documentară esențială pentru cercetătorii din domeniul folclorului și al dialectologiei.
• arhival — Care aparține arhivelor, privitor la o arhivă sau la activitatea de organizare a documentelor istorice și administrative; cu caracter de document de arhivă. Deși mai puțin frecvent decât forma curentă 'arhivistic', termenul descrie calitatea structurală a unor materiale, standarde sau medii de stocare capabile să reziste degradării fizice și chimice pe perioade de ordinul deceniilor sau secolelor.
• arhivar — Persoană specializată în gestionarea, organizarea și conservarea documentelor dintr-o arhivă; specialist responsabil cu inventarierea, ordonarea istorică sau administrativă și protejarea patrimoniului documentar al unei instituții, asigurând totodată accesul reglementat la informații.
• arhivăraș — Diminutiv, adesea ironic, familiar sau afectuos, pentru un arhivar debutant sau cu o funcție minoră; mic funcționar dintr-un departament de evidență documentară a cărui activitate curentă implică sarcini repetitive de ordonare, mutare sau clasare a dosarelor vechi.
• arhivare — Acțiunea de a arhiva și rezultatul ei; procesul administrativ de sortare, clasare și depozitare pe termen lung a documentelor scoase din uzul curent. În informatică, reprezintă acțiunea de a grupa mai multe fișiere într-unul singur și, opțional, de a le comprima pentru a economisi spațiu de stocare.
• arhivariu — Formă arhaică și rară pentru termenul arhivar; persoană specializată care se ocupă cu organizarea, clasificarea, inventarierea, conservarea și gestionarea documentelor într-o arhivă publică sau privată. În context istoric, titlul desemna un funcționar de încredere responsabil de paza actelor oficiale de stat, a hrisoavelor domnești și a registrelor administrative de importanță majoră.
• arhivat — Care a fost depus, clasat și conservat într-o arhivă conform unor reguli stricte de indexare; în informatică, descrie un fișier sau un ansamblu de date care a fost comprimat și stocat într-un container special pentru a reduce spațiul ocupat și a facilita transferul structural securizat.
• arhivoeconomie — Subdomeniu tehnic al arhivisticii care se ocupă în mod specific cu aspectele economice, logistice și administrative ale organizării depozitelor de arhive; include studiul tehnicilor de construcție a clădirilor de arhivă, optimizarea spațiului de stocare, managementul costurilor de conservare, controlul microclimatului (temperatură, umiditate) și utilizarea eficientă a mobilierului structural dedicat.