#argot

• amnu amo — Formă compusă hibridă sau expresie din jargonul comunităților online formată din contracția românească 'amnu' (acum nu) și substantivul împrumutat din engleză 'amo' (variantă grafică/argotică pentru 'ammo' - muniție, resurse, argumente). Este utilizată informal pentru a semnala lipsa momentană de replici, resurse sau energie într-o discuție contradictorie.
• argot — Limbaj convențional, specializat și codificat, folosit în mod conștient de un anumit grup social, profesional sau marginalizat (de exemplu, elevi, studenți, militari, interlopi) cu scopul de a nu fi înțeles de persoanele din afara grupului respectiv. Spre deosebire de jargon, care reflectă o diferențiere culturală sau profesională, acest tip de limbaj are un caracter secret, dinamic și profund inventiv, bazat pe metafore, sensuri figurate și modificări fonetice.
• argotaxie — Structura sintactică particulară și regulile de organizare a propozițiilor în cadrul unui argot sau limbaj codificat; modul specific în care elementele de argou sunt ordonate și articulate structural într-un enunț pentru a asigura funcția de criptare a mesajului. Termenul descrie deviațiile sistematice de la topica și sintaxa limbii standard, folosite ca mecanism de izolare comunicațională.
• argote — Forma de plural a substantivului argot, utilizată pentru a desemna ansamblul variantelor, dialectelor sociale sau sistemelor de limbaj convențional și codificat dezvoltate concomitent în interiorul diverselor grupuri umane dintr-o societate. Termenul reflectă pluralitatea și diversitatea formelor de exprimare criptică, fiecare având un vocabular propriu și un set specific de reguli de camuflaj semantic.
• argotism — Cuvânt, expresie sau structură topică împrumutată dintr-un argot și introdusă în limba comună, în vorbirea colocvială sau în textul literar. Termenul reprezintă unitatea lexicală izolată care poartă marca stilistică a unui mediu social închis ori marginal, fiind utilizat adesea pentru a conferi expresivitate, culoare locală, ironie sau o notă de autenticitate unui text sau unui dialog.
• argotist — Persoană care utilizează în mod frecvent, conștient sau predilect un limbaj argotic în comunicarea de zi cu zi; membru al unui grup social sau profesional codificat care stăpânește normele secrete ale unei bresle. Ca adjectiv, termenul descrie un individ, un comportament verbal sau un stil comunicațional axat pe folosirea structurilor criptice, nonconformiste și metaforice specifice străzii sau comunităților marginalizate.
• argotistă — Femeie care utilizează în mod frecvent, conștient sau predilect un limbaj argotic în comunicarea cotidiană; membră a unui grup social, profesional sau subcultural codificat care stăpânește normele lingvistice secrete ale mediului respectiv. Ca adjectiv, termenul descrie o persoană de sex feminin, o atitudine verbală sau o manieră de exprimare axată pe utilizarea structurilor nonconformiste, criptice și metaforice specifice străzii.
• argotiza — A introduce termeni, expresii sau structuri sintactice specifice argoului într-un text, într-un discurs sau în vorbirea comună; a conferi unei limbi sau unui stil de comunicare un caracter argotic. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care limbajul standard al unei comunități sau al unui individ suferă o mutație structurală și semantică, asimilând masiv elemente lexicale criptice și vulgare specifice periferiei sociale.
• argotizant — Care tinde spre utilizarea argoului sau care prezintă caracteristici specifice unui limbaj argotic; (despre indivizi, stiluri sau texte) caracterizat prin asimilarea, adoptarea sau utilizarea parțială ori intermitentă a elementelor de jargon stradal. Spre deosebire de un argotist pur, termenul descrie o manifestare tranzitorie, un reflex stilistic sau un comportament verbal hibrid care cochetează cu elementele lexicale secrete fără a fi integrat total în subcultura respectivă.
• argou — Limbaj specific, convențional și esențialmente dinamic, creat și utilizat conștient de către anumite grupuri sociale, profesionale sau marginale cu scopul de a asigura o comunicare criptică, inaccesibilă celor din afara grupului, sau de a exprima o solidaritate de grup. Se caracterizează printr-o mare expresivitate, un inventar lexical bazat pe metafore șocante, schimbări de sens, abrevieri și derivări neconvenționale, migrând adesea parțial în vorbirea cotidiană sub formă de elemente colocviale.
• bădoacă — Termen argotic, adesea folosit cu o nuanță peiorativă sau ironică, pentru a desemna o femeie scundă și plinuță, cu mișcări greoaie, sau o persoană considerată needucată și vulgară. În anumite contexte regionale secundare, cuvântul descrie un vas vechi, deformat, de mari dimensiuni sau o cană de tablă ciobită.
• baftache — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană considerată norocoasă în mod exagerat sau care profită constant de conjuncturi favorabile fără a depune efort; individ oportunist care mizează exclusiv pe șansă sau baftă. Într-un sens secundar, cuvântul poate fi folosit ca apelativ ironic sau familiar pentru un bărbat lăudăros care se mândrește cu reușitele sale conjuncturale.
• baftan — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană care are un noroc colosal, un individ extrem de baftos sau un lider informal într-un grup clandestin care reușește întotdeauna să scape din situațiile dificile datorită șansei chioare. În sens extins sau regional, poate descrie un individ lăudăros, cu o statură impunătoare, care epatează prin câștigurile sale obținute fără efort.