#areat

• Akra — Nume propriu ce desemnează o faimoasă fortăreață antică din secolul al II-lea î.Hr. construită în Ierusalim de Antioh al IV-lea Epifanes, servind ca avanpost militar sirian structural; de asemenea, reprezintă un sit arheologic submarin remarcabil (oraș antic scufundat) situat în Crimeea, pe coasta strâmtorii Kerci, aparținând fostului Regat al Bosforului. În geografie, este și numele unei peninsule sau cap stâncos din Marea Neagră, acest nod toponimic reflectând, prin rădăcina sa grecească (akra - culme, promontoriu), amplasarea defensivă ori geografică înaltă a așezărilor antice.
• alopecie — Cădere parțială sau totală a părului de pe scalp ori de pe alte regiuni ale corpului, cauzată de factori genetici, dereglări endocrine, afecțiuni autoimune, stres sistemic ori tratamente medicale agresive. Acest fenomen patologic structural afectează ciclul natural de creștere al foliculilor piloși, determinând miniaturizarea sau distrugerea acestora, și se clasifică în forme cicatriciale (ireversibile) și non-cicatriciale.
• amăreață — Termen regional rar ce desemnează calitatea de a fi amar, intensitatea unui gust amar sau o substanță cu proprietăți amărui. La nivel figurat, în anumite comunități rurale arhaice, cuvântul este întrebuințat pentru a descrie o stare trecătoare de necaz, supărare ascunsă sau o nuanță de răutate și sarcasm prezentă în vorbele cuiva.
• amazoană — Femeie războinică legendară dintr-un trib antic mitic de pe malurile Mării Negre, recunoscută pentru curajul, abilitățile de luptătoare și independența sa totală față de bărbați. În sens modern, termenul desemnează o femeie călăreață (sportivă ecvestră), o femeie cu o statură înaltă, atletică, viguroasă, curajoasă și hotărâtă, sau o haină lungă de damă purtată în trecut special pentru călărie.
• amazonă — Femeie războinică legendară dintr-un trib antic mitic de pe malurile Mării Negre, recunoscută pentru curajul, abilitățile de luptătoare și independența sa totală față de bărbați. În sens modern, termenul desemnează o femeie călăreață (sportivă ecvestră), o femeie cu o statură înaltă, atletică, viguroasă, curajoasă și hotărâtă, sau o haină lungă de damă purtată în trecut special pentru călărie.
• areat — Care prezintă arii, spații distincte sau zone delimitate structural; împărțit în arii sau suprafețe specifice. În sens tehnic sau științific rar, poate descrie un corp, un țesut vegetal ori un profil geometric marcat de o dispunere zonală clară sau care a fost supus unui calcul al ariei (areat), fiind o formă derivată livrescă utilizată pentru a sugera o segmentare spațială precisă.
• areate — Denumire arhaică sau neologică utilizată în studii numismatice de nișă pentru a desemna monede antice argintate ori piese monetare prevăzute structural cu un chenar circular sau arie profilată pronunțată pe avers sau revers. În sens arheologic, termenul descrie amprentele circulare sau zonele plane delimitate de pe diverse artefacte metalice descoperite în situri antice, servind ca indicatori metrici pentru studiul tehnicilor de batere sau turnare.
• arțagașă — Forma de feminin singular a cuvântului arțagaș; femeie care manifestă un comportament extrem de certăreț, țâfnos sau irascibil, având tendința constantă de a provoca dispute și polemici. Ca adjectiv, descrie o reacție, o atitudine sau o fire feminină dominată de o nervozitate supărătoare, care respinge toleranța și armonia în comunicarea cu ceilalți.
• arțăgoasă — Forma de feminin singular a adjectivului arțăgos; femeie care manifestă o stare persistentă de iritabilitate, fiind mereu înclinată spre ceartă, gâlceavă și discuții contradictorii. Ca adjectiv, descrie o fire, o atitudine sau o reacție verbală țâfnoasă și provocatoare, caracterizată prin lipsă de toleranță și tendința de a amplifica neînțelegerile din motive nesemnificative.
• bahadârcă — Termen regional rar și peiorativ, utilizat în anumite graiuri din sudul sau estul României pentru a descrie o femeie certăreață, guralivă, rea sau neîngrijită; femeie vulgară care provoacă scandaluri în comunitate. La nivel contextual arhaic, cuvântul putea face referire și la o epavă de obiect, la o structură veche, dărăpănată și zgomotoasă sau la o unealtă uzată care nu mai funcționează corect.
• bahadîrcă — Termen regional rar și peiorativ, utilizat în anumite graiuri din sudul sau estul României pentru a descrie o femeie certăreață, guralivă, rea sau neîngrijită; femeie vulgară care provoacă scandaluri în comunitate. La nivel contextual arhaic, cuvântul putea face referire și la o epavă de obiect, la o structură veche, dărăpănată și zgomotoasă sau la o unealtă uzată care nu mai funcționează corect.