#arbore

• acacia — Un gen vast și fascinant de plante lemnoase (arbori și arbuști) aparținând familiei Fabaceae, originar cu precădere din regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, faimos pentru adaptabilitatea sa extremă în zonele aride, cum sunt savanele africane sau outback-ul australian. Dincolo de valoarea sa ecologică și ornamentală, acacia deține o importanță economică și culturală majoră, fiind sursa prețioasei gume arabice și un simbol mitologic multisecular al nemuririi, rezistenței și renașterii în diverse tradiții ezoterice.
• Acacia baileyana — O specie remarcabilă de arbore ornamental de dimensiuni mici spre medii, nativă dintr-o zonă restrânsă din New South Wales, Australia, dar aclimatizată pe scară largă în regiunile mediteraneene și temperate din întreaga lume. Planta este extrem de apreciată în peisagistică datorită frunzișului său persistent, bipinat, cu o nuanță spectaculoasă de verde-albăstrui sau argintiu (glauc), și a înfloririi sale timpurii de la sfârșitul iernii, când coroana devine complet acoperită de ciorchini denși de flori globuloase, pufoase și intens parfumate, de un galben-auriu strălucitor.
• Acanthus arboreus — Specie de arbust erect sau arbore de talie mică din genul Acanthus, originară din regiunile tropicale ale Africii de Est și de Nord-Est (cum ar fi Etiopia, Sudan, Kenya și Uganda). Spre deosebire de majoritatea speciilor erbacee din acest gen, taxonul dezvoltă tulpini lemnoase viguroase ce pot atinge înălțimi de până la 4-6 metri. Este caracterizat prin frunze mari, profund lobate și intens spinoase, și prin inflorescențe terminale spectaculoase sub formă de spic dens, cu flori mari de culoare roz intens sau purpurie, protejate de bractee verzi crestate.
• acățar — Denumire populară și regională atribuită salcâmului (Robinia pseudacacia), un arbore melifer cu flori albe, parfumate și ramuri spinoase. În terminologia rurală din anumite zone carpatice și transilvănene, numele provine direct de la capacitatea spinilor săi de a agăța sau prinde hainele trecătorilor, fiind utilizat frecvent pentru stabilirea gardurilor vii și protejarea hotarelor.
• Aeonium arboreum — Specie de plantă suculentă subtropicală din genul Aeonium, familia Crassulaceae, cunoscută popular sub numele de eonium arboreic sau trandafir de stâncă. Este caracterizată structural prin tulpini lemnoase, erecte și puternic ramificate, care poartă în vârf rozete dense de frunze cărnoase, de culoare verde strălucitor sau purpuriu închis (la varietatea 'Schwarzkopf'), fiind cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală.
• Aeonium domesticum — Nume științific utilizat adesea pentru un hibrid horticol popular (cunoscut corect ca Aichryson x domesticum), aparținând aceleiași familii Crassulaceae, caracterizat prin rozete mici de frunze catifelate, ușor păroase și tulpini subțiri, foarte ramificate. Este o plantă de apartament extrem de răspândită, apreciată pentru adaptabilitatea sa la condițiile de interior și pentru florile sale galbene în formă de stea.
• Aesculus x carnea — Denumire științifică a castanului roșu de noutate, un hibrid fertil artificial sau natural apărut prin încrucișarea dintre Aesculus hippocastanum și Aesculus pavia. Acest arbore foios de talie medie este recunoscut structural prin coroana sa densă, frunze palmat-compuse de un verde închis, flori roz-roșiatice spectaculoase grupate în panicule mari, erecte și capsule rotunde ușor spinoase, fiind un arbore de aliniament extrem de apreciat în peisagistica urbană globală.
• Agonis flexuosa — Specie de arbore sau arbust peren de talie mică spre medie din genul Agonis, cunoscut popular ca mirtul plângător sau copacul de mentă; faimos pentru ramurile sale pendulante lungi, frunzele înguste care emană un miros puternic de mentă când sunt zdrobite și ciorchinii delicați de flori albe cu baze roz, fiind o alegere favorită ca arbore de aliniament stradal în climatele mediteraneene.
• Ailanthus — Gen de arbori din familia Simaroubaceae, originari din Asia de Est și nordul Australiei, reprezentat în România în special prin specia invazivă Ailanthus altissima, cunoscută popular sub numele de cenușar sau oțetar fals. Acest arbore de talie medie se caracterizează printr-o creștere structurală extrem de rapidă, frunze penate lungi cu miros neplăcut când sunt zdrobite și o rezistență microscopică ridicată la poluarea urbană și solurile sărace, fiind considerat o specie dăunătoare ecosistemelor forestiere native din cauza capacității sale agresive de colonizare.
• ajustaj — Relația structurală, dimensională și funcțională ce se stabilește în urma asamblării între două piese complementare (una cuprinzătoare numită alezaj și una cuprinsă numită arbore) care au aceleași dimensiuni nominale; prin extensie, starea de strângere sau de joc rezultată din diferența reală a dimensiunilor acestora înainte de montare. Acest fenomen de precizie micrometrică este guvernat de toleranțe standardizate riguroase, determinând cu exactitate dacă piesele se vor mișca liber una în raport cu cealaltă sau dacă vor fi blocate rigid pentru a transmite forțe mecanice mari în structura unui ansamblu industrial.
• Albizia — Gen de plante erbacee, arbuști sau arbori tropicali și subtropicali din familia leguminoaselor (subfamilia mimosoidelor), caracterizat prin frunze bipenate și flori spectaculoase cu stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz, albă sau galbenă; arborele de mătase.
• Albizia julibrissin — Specie de arbore exotic ornamental din familia leguminoaselor, originară din Asia Centrală și de Est, cunoscută popular sub numele de 'arborele de mătase persan'; se caracterizează printr-o coroană evantai, frunze bipenate ce se închid pe timp de noapte și inflorescențe globuloase spectaculoase, compuse din stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz-intens.
• Albizia lophantha — Arbust sau arbore mic deosebit din familia leguminoaselor, originar din vestul Australiei, cunoscut popular sub denumirea de 'albizia cu flori de creastă'; se caracterizează printr-o creștere rapidă, frunze penate verzi-închise și inflorescențe dense, cilindrice, de culoare galben-verzuie sau crem, ce seamănă cu niște perii mici.
• alburn — Zona exterioară, mai tânără și mai puțin densă a cilindrului lemons al tulpinilor și rădăcinilor arborilor, situată imediat sub scoarță (cambiu). Alburnul este format din celule vii cu rol fiziologic activ, fiind responsabil de conducerea sevei brute de la rădăcini către frunze și de stocarea substanțelor de rezervă, transformându-se treptat în duramen pe măsură ce arborele îmbătrânește.
• Aleurites — Gen de plante lemnoase arborescente din familia Euphorbiaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei de Est și din insulele Oceanului Pacific. Cuprinde specii de arbori monoici de dimensiuni medii până la mari, recunoscuți din punct de vedere economic și industrial pentru producția de semințe oleaginoase mari, din care se extrag uleiuri sicative valoroase utilizate în fabricarea lacurilor, vopselelor și materialelor izolatoare.
• Aleurites moluccana — Numele științific al arborelui de lumânare (nucul de India sau kukui), o specie de arbore tropical de dimensiuni mari din genul Aleurites. Este renumit pentru nucile sale bogate în uleiuri inflamabile, folosite tradițional ca sursă de iluminat, dar și în medicina vernaculară, cosmetică și gastronomia din Hawaii și Polinezia (după neutralizarea toxinelor prin gătire).
• alun-turcesc — Specie de arbore mare, foios, din familia Betulaceae (Corylus colurna), originară din sud-estul Europei și Asia Mică; spre deosebire de alunul comun, crește sub formă de arbore cu trunchi drept și coroană piramidală, atingând înălțimi de până la 20-25 de metri, având o scoarță plutană, ritidom fisurat și fructe grupate, învelite într-un involucru profund divizat, cu lobi fimbriați și recurbate.
• ambielaj — Ansamblu mecanic cinematic articulat dintr-un motor cu ardere internă sau dintr-un compresor, compus structural din arborele cotit (vilbrochen), biele, pistoane și bolțuri, având rolul fundamental de a transforma mișcarea rectilinie alternativă a pistoanelor în mișcare de rotație continuă a arborelui sau invers. Reprezintă un element vital supus unor solicitări termice și dinamice extreme în blocul motor.
• Amelanchier arborea — Specie de arbore mic sau arbust de dimensiuni mari din genul Amelanchier, familia Rosaceae, nativă din estul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'downy serviceberry' sau 'irga de copac'. Această plantă atinge dimensiuni mai mari decât alte specii înrudite și se remarcă structural prin scoarța netedă, cenușie, frunzele tinere acoperite de un pufoșenie fină (bumbac) și inflorescențele pendule, albe, care apar primăvara devreme înainte de înfrunzirea completă.
• Amherstia — Gen monotipic de plante din familia Fabaceae (Leguminosae), a cărui unică specie este Amherstia nobilis, un arbore tropical originar din Myanmar (Birmania), numit și 'Mândria Burmei'. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai frumoși arbori ornamentali din lume datorită inflorescențelor sale structurale spectaculoase, de culoare roșu intens cu pete galbene, asemănătoare unor orhidee suspendate.