#arămi
- arămare — Acțiunea de a arăma și rezultatul ei; procesul tehnologic sau meșteșugăresc de acoperire, placare ori suflare a unui obiect cu un strat subțire de aramă (cupru) pentru protecție sau ornamentare. În sens figurat, reprezintă dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune de către frunze, fructe sau pielea expusă la soare.
- arămariu — Care are culoarea aramei; roșiatic-brun cu reflexe metalice sau străluciri calde, specifice cuprului curat ori oxidat ușor. Varianta arhaică și regională a adjectivului modern 'arămiu', termenul este întâlnit des în descrierile literare vechi pentru a evoca nuanțele apusului, ale podoabei capilare sau ale frunzișului autumnal.
- arame — Formă de plural acceptată (alături de arămi) pentru substantivul comun aramă, desemnând eșantioane de cupru, obiecte realizate din acest metal sau sortimente industriale de tablă și aliaje cu bază de cupru. De asemenea, poate reprezenta forma de indicativ imperfect, persoana I singular sau persoana a III-a plural a verbului 'a ara' (eu aram, ei arau), descriind acțiunea trecută și continuă de prelucrare de bază a solului cu plugul.
- arămi — A da o nuanță roșiatică-brună, strălucitoare, specifică aramei; a căpăta reflexe de cupru sub acțiunea soarelui, a toamnei sau a focului. În sens tehnic, verbul reprezintă acoperirea unui obiect cu un strat fin de cupru, în timp ce în limbajul literar este folosit pentru a descrie transformarea cromatică a naturii în sezonul autumnal sau bronzarea pielii.
- arămie — Forma de feminin a adjectivului 'arămiu', descriind o entitate care are culoarea, reflexele sau strălucirea metalică a aramei (brun-roșiatic). Ca substantiv rarisim, termenul poate denoti în limbaj popular o colecție de vase sau o nuanță cromatică specifică evocată în descrierile peisajelor de toamnă.
- arămioară — Formă diminutivală a substantivului 'aramă', folosită în limbajul popular, poetic sau în basme pentru a desemna o bucată mică de aramă, o monedă veche din cupru ori un obiect fin și drag realizat din acest metal. Termenul poartă o puternică încărcătură afectivă și evocă elementele tradiționale ale gospodăriei rurale.
- arămire — Acțiunea de a (se) arămi și rezultatul ei; dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune cu reflexe metalice de către frunziș, fructe sau pielea expusă la soare. În sens tehnic meșteșugăresc, reprezintă procesul de acoperire a unui obiect din alt metal cu un strat protector de cupru (arămare).
- arămit — Acoperit cu un strat protector sau decorativ de aramă (cupru); care a dobândit o nuanță roșiatică-brună cu reflexe metalice calde sub influența soarelui, a focului sau a climatului autumnal. Ca adjectiv provenit din participiu, termenul este intens utilizat în poezia romantică și simbolistă pentru a evoca melancolia și transformările naturii.
- arămită — Forma de feminin singular a adjectivului 'arămit', care descrie o entitate ce posedă culoarea roșiatică-brună ori reflexele metalice ale cuprului. În limbajul poetic rarisim, substantivul poate evoca o nuanță cromatică singulară a peisajului sau o colecție fină de obiecte de uz casnic tratate cu acest metal.
- arămiu — Care are culoarea aramei; roșiatic-brun cu reflexe metalice calde și străluciri specifice cuprului curat sau ușor oxidat. Termenul este utilizat pe scară largă în literatura română pentru a descrie cromatic peisajele de toamnă, nuanțele podoabei capilare sau lumina crepusculară.
- arămiz — Termen tehnic sau mineralogic rarisim, utilizat uneori pentru a desemna un compus artificial ori o varietate rară de oxid mineral cu un aspect granular și o cromatică intensă asemănătoare aramei; nuanță sau pigment experimental folosit în metalurgia fină.
- asaltist — Membru al formațiunilor paramilitare fasciste, în special al trupelor de asalt germane (SA - Sturmabteilung) din perioada ascensiunii regimului nazist. Ca adjectiv, termenul se referă structural la ideologia, metodele violente, acțiunile de stradă sau elementele vestimentare specifice acestor miliții politice utilizate pentru intimidarea opoziției.