#apunere

• alăturare — Acțiunea de a alătura (sau a se alătura) și rezultatul ei; așezare alături, juxtapunere, asociere sau grupare a mai multor elemente, concepte ori persoane în același spațiu sau context structural. În stilistică sau arte vizuale, reprezintă combinarea unor nuanțe, cuvinte ori forme pentru a crea un contrast sau o armonie deosebită.
• apunere — Acțiunea de a apune și rezultatul ei; momentul în care un astru coboară sub orizont (asfințit, apus); în sens tehnic sau juridic vechi, reprezintă actul de a anexa, a atașa, a depune sau a adăuga un document ori o dovadă la un dosar existent.
• asindet — Procedeu sintactic sau figură de stil care constă în suprimarea deliberată a conjuncțiilor sau a altor elemente de legătură coordonatoare între cuvinte, grupuri de cuvinte ori propoziții, legătura realizându-se structural exclusiv prin juxtapunere și intonație. Acest fenomen de precizie stilistică este utilizat intens în literatură și retorică pentru a imprima discursului un ritm rapid, alert, dinamic sau o nuanță de intensitate dramatică.
• asindetă — Variantă feminină sau formă mai veche de denumire pentru termenul asindet (figura de stil numită asindeton); reprezintă suprimarea elementelor conjuncționale într-o structură sintactică. În unele manuale vechi de retorică sau studii filologice timpurii, această formă era preferată pentru a se alinia structural cu genul majorității figurilor de stil din limba română (cum ar fi metafora, hiperbola, elipsa).
• asindetic — Referitor la asindet; care realizează legătura dintre cuvinte, grupuri de cuvinte sau propoziții prin juxtapunere, eliminând complet conjuncțiile coordonatoare. În sens structural și stilistic, descrie o construcție sintactică ce imprimă ritm, rapiditate și o dinamică deosebită textului literar ori discursului retoric.
• asindeton — Figură de stil sau procedeu retoric care constă în suprimarea deliberată a conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte, sintagme sau propoziții înrudite; asindet. Acest mecanism structural pune în valoare juxtapunerea, accelerând debitul verbal și oferind enunțului o notă de energie, concizie și spontaneitate (de exemplu: „Veni, vidi, vici”).
• asindeză — Figură de stil sau procedeu sintactic-structural care constă în omiterea deliberată a conjuncțiilor coordonatoare (în special a celei copulative 'și') între părți de propoziție ori propoziții coordonate de același fel. Cunoscută și sub numele de asindeton, această tehnică discursivă imprimă textului literar sau oratoric un ritm alert, sacadat și dinamic, sporind forța expresivă, dramatismul sau rapiditatea expunerii prin simpla juxtapunere a elementelor.