#apico
- afumător — Ca substantiv, desemnează un dispozitiv portabil metalic utilizat în apicultură pentru a produce fum prin arderea unor materiale vegetale, având rolul de a liniști albinele în timpul intervențiilor la stup; de asemenea, poate indica persoana care se ocupă cu afumarea cărnii. Ca adjectiv, descrie un element chimic, un tip de lemn ori un dispozitiv care generează sau reține fumul.
- agametocit — Celulă mamă specializată din interiorul căreia se formează, prin procesul de schizogonie sau diviziune multiplă, agameții sau merozoiții. Acest stadiu intracelular este caracteristic paraziților din încrengătura Apicomplexa (cum ar fi agenții malariei) și joacă un rol esențial în perpetuarea ciclului biologic asexuat în țesuturile organismului gazdă.
- apectomie — Procedură chirurgicală stomatologică (cunoscută și ca rezecție apicală) care constă în îndepărtarea chirurgicală a apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte, împreună cu țesutul osos necrozat sau infectat înconjurător. Acest tratament de endodonție chirurgicală este aplicat atunci când tratamentele clasice de canal eșuează, având scopul de a salva dintele de la extracție.
- apicectomie — Procedură chirurgicală stomatologică ce constă în îndepărtarea chirurgicală a apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte, împreună cu țesutul osos infectat sau necrozat din vecinătatea acestuia. Cunoscută pe scară largă și sub denumirile de rezecție apicală sau apectomie, se aplică atunci când tratamentul clasic de canal eșuează.
- apico — Element prim de compunere neologică (prefixoid) extras din lexicul latin, utilizat în terminologia medicală, stomatologică și fonetică pentru a introduce referirea structurală directă la un apex, la un vârf sau la extremitatea unei rădăcini dentare (de exemplu, apicoectomie, apicoficare).
- apicoalveolar — Care se referă la vârful limbii și la alveolele dinților superiori; consoană sau sunet articulat prin plasarea ori apropierea vârfului limbii de creasta alveolară superioară (de exemplu, unele variante ale consoanelor t, d ori s în diferite limbi).
- apicodental — Care se referă la vârful limbii și la dinții superiori (în fonetică, descriind sunete articulate prin sprijinirea vârfului limbii pe fața internă a incisivilor superiori); în stomatologie și endodonție, termenul descrie o zonă, o relație structurală sau o patologie care implică simultan apexul radicular și elementele dentare.
- apicol — Care aparține apiculturii sau stupăritului, privitor la apicultură; care se referă la creșterea și exploatarea albinelor în scopul obținerii de miere, ceară, polen sau propolis (de exemplu, bazin apicol, inventar apicol, produs apicol).
- apicoliză — Procedură chirurgicală de endodonție clinică sau variantă terminologică rară ce constă în eliberarea, curățarea sau distrugerea aderențelor patologice ori a țesuturilor alterate din jurul apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte (similar structural cu apendicoliza, adaptat însă contextului radicular dentar).
- apicotomie — Intervenție chirurgicală ce constă în secționarea sau incizarea unui apex (vârf); în stomatologie, reprezintă tăierea chirurgicală a vârfului rădăcinii unui dinte pentru a elimina o infecție periapicală persistentă, fiind adesea utilizat ca sinonim parțial pentru rezecția apicală. În context otorinolaringologic, descrie incizia sau drenajul chirurgical al apexului stâncii temporalului în cazuri severe de petrozită.
- apilarnil — Produs apicol biologic natural, omogenizat, obținut prin triturarea și filtrarea întregului conținut al celulelor de stup ce adăpostesc larve de trântor în vârstă de 7 zile (inclusiv lăptișorul de matcă și nutrienții perilarvari). Inventat în România în anul 1980 de către apicultorul Nicolae Ilieșiu, acest complex nutritiv este recunoscut pentru proprietățile sale energizante, biostimulatoare și tonice, fiind bogat în hormoni masculini naturali, aminoacizi și vitamine.
- apiterapeut — Practician sau specialist (adesea medic licențiat) instruit în apiterapie; persoană care prescrie, prepară sau administrează tratamente bazate exclusiv pe produsele biologice ale stupului (miere, propolis, lăptișor de matcă, polen, apilarnil, venin de albine) în scopuri terapeutice, regenerative sau preventive.
- apiterapeutic — Care aparține apiterapiei sau se referă la tratamentele realizate cu ajutorul produselor biologice ale stupului; caracterizat prin utilizarea terapeutică a mierii, propolisului, lăptișorului de matcă ori a veninului de albine în scopuri medicale, regenerative sau preventive (de exemplu, preparat apiterapeutic, protocol apiterapeutic).
- apiterapie — Metodă de tratament alternativă și holistică ce utilizează produsele biologice ale stupului (miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, apilarnil, ceară și venin de albine) pentru prevenirea, ameliorarea și vindecarea diferitelor afecțiuni umane sau animale, precum și pentru întărirea sistemului imunitar.