#apelați

• adresativ — Care se referă la adresare sau servește pentru a exprima actul de a se adresa direct unui interlocutor; cu valoare de interpelare directă. În lingvistica modernă și în analiza discursului, termenul definește funcțiile suprasegmentale, formulele pronominale sau structurile sintactice speciale utilizate de vorbitor pentru a capta atenția partenerului de dialog, pentru a stabili contactul comunicațional (funcția fatică a limbajului) sau pentru a nuanța raporturile ierarhice și sociale de politețe dintre participanți.
• apelați — Formă flexionară a verbului 'apela' la persoana a II-a plural la indicativ prezent, imperativ sau conjunctiv prezent; acțiunea de a contacta un număr, de a recurge la o metodă sau de a ataca o sentință. Ca substantiv masculin plural, desemnează persoanele sau deciziile judecătorești împotriva cărora s-a formulat calea de atac a apelului în cadrul unui proces.
• apelație — Termen juridic învechit sau livresc (împrumutat din limba franceză) utilizat în trecut ca sinonim pentru 'apel' sau 'numire'; denumire atribuită acțiunii de a contesta o hotărâre în instanță ori modului formal de a numi o categorie. În prezent, este întâlnit aproape exclusiv în istoria dreptului sau în studii filologice vechi.
• apelațiune — Denumire formală, titlu sau formulă de adresare atribuită unei persoane ori unui obiect; variantă învechită pentru termenul 'apelație' sau 'apel'. În textele juridice și administrative din secolul al XIX-lea, desemna acțiunea oficială de contestare a unei sentințe de fond sau modul reglementat de numire a unei funcții publice.
• apelativ — Cuvânt sau formulă lingvistică utilizată pentru a interpela, a atrage atenția sau a se adresa direct unei persoane (ex: 'domnule', 'bunicule', 'hei'). Ca adjectiv, descrie un substantiv comun (în opoziție cu cel propriu) care denumește o întreagă clasă de obiecte sau ființe, ori se referă la o funcție a limbajului axată pe receptor, având rolul de a provoca o reacție.
• apelativiza — A transforma un nume propriu (antroponim, toponim, marcă comercială) într-un substantiv comun sau apelativ prin pierderea valorii sale de identificare unică și extinderea sensului la o întreagă clasă de obiecte, fenomene ori comportamente (de exemplu, transformarea numelui 'Xerox' în substantivul comun 'xerox'). Acest proces lexical reflectă asimilarea culturală profundă a unor entități specifice în vocabularul cotidian.
• apelativizare — Acțiunea de a (se) apelativiza și rezultatul ei; fenomen lingvistic (cunoscut și sub numele de genericizare sau eponimie) prin care un nume propriu trece în categoria substantivelor comune, pierzându-și unicitatea referențială. Acest proces lexicografic îmbogățește vocabularul unei limbi prin crearea de cuvinte noi derivate din nume de inventatori, conducători, locuri geografice sau mărci faimoase.
• bădia — Forma articulată a substantivului regional 'bade'; termen popular de respect, de politețe și de afecțiune folosit în mediul rural, în special în Moldova și Ardeal, pentru a numi sau a se adresa unui frate mai mare, unui bărbat mai în vârstă sau iubitului. Cuvântul evocă o relație de prețuire familială sau comunitară.
• bădic — Diminutiv regional și hipocoristic pentru bade; termen hipocoristic plin de afecțiune și respect folosit în comunitățile rurale tradiționale pentru a numi un frate mai mare sau un bărbat mai în vârstă. Cuvântul reflectă structura patriarhală și relațiile de strânsă prețuire familială specifice satului vechi.
• bădica — Forma articulată a substantivului regional bădic; apelativ popular de politițe și mare afecțiune utilizat în special în zonele rurale din Moldova și Muntenia pentru a numi un unchi, un frate mai mare sau un cumnat. Termenul întărește legătura de rudenie prin adăugarea unei nuanțe reverențioase.
• bădie — Variantă vocativă sau nearticulată a substantivului popular 'bădia' (bade); termen rural de mare curtoazie, respect și atașament sufletesc folosit pentru a denumi un frate mai mare, un bărbat mai în vârstă din comunitate ori un partener iubit. Cuvântul impune o distanță respectuoasă combinată cu o caldă apropiere familială.
• bădieș — Diminutiv regional și hipocoristic pentru bade; termen plin de afecțiune și respect folosit în comunitățile rurale tradiționale pentru a numi un frate mai mare sau un bărbat mai în vârstă. Cuvântul reflectă structura patriarhală și relațiile de strânsă prețuire familială specifice satului vechi.
• bădilucă — Forma articulată a substantivului regional bădiluc; apelativ popular de politițe și mare afecțiune utilizat în comunitățile rurale pentru a se adresa unui unchi, unui frate mai mare sau iubitului. Termenul întărește legătura de rudenie sau atașamentul prin adăugarea unei nuanțe reverențioase.
• badina — Variantă arhaică și regională pentru apelativul 'bădiță' sau 'bădișor', utilizată ca formă afectivă ori de respect pentru a numi sora mai mare, o mătușă ori o femeie în vârstă din comunitățile rurale. În anumite graiuri izolate, termenul reprezenta și o formă diminutivală hipocoristică folosită pentru a se adresa cu dragoste unei fete sau tinere rude.
• bădioi — Formă augmentativă regională pentru bade; termen utilizat în comunitățile rurale tradiționale pentru a desemna un bărbat solid, voinic, înalt sau de statură impunătoare, păstrând în același timp nuanța de respect și curtoazie specifică apelativului de bază.
• badiț — Variantă fonetică veche, rară sau regională pentru apelativele bunic, unchi mai în vârstă sau frate mai mare; termen utilizat în comunitățile rurale izolate pentru a exprima respectul față de un bărbat în vârstă din familie. În anumite subdialecte istorice, reprezintă o formă derivată sau o contaminare între cuvintele 'bade' și 'bunic', servind drept marcă de politețe patriarhală.
• badiță — Diminutiv hipocoristic și afectiv pentru 'bade'; termen de politețe și dragoste utilizat în mediul rural românesc pentru a adresa fratele mai mare, un bărbat mai în vârstă sau, în poezia lirică populară, iubitul sau soțul. Cuvântul poartă o puternică încărcătură emoțională, simbolizând respectul îmbinat cu atașamentul profund în relațiile interumane tradiționale.
• bădițică — Forma articulată a substantivului popular bădițic sau variantă afectivă intensă pentru bădiță; apelativ diminutival de mare politețe, respect și profund alint folosit în satele românești, cu precădere în Moldova, pentru a numi un frate mai mare sau bărbatul iubit.
• badiu — Variantă arhaică și regională pentru apelativul 'bade', întâlnită în anumite graiuri carpatice; termen folosit pentru a numi respectuos un bărbat mai în vârstă, un unchi sau bunicul. De asemenea, în vechi documente cadastrale rurale, termenul putea indica ocazional capul unei gospodării tradiționale sau un mic proprietar de pământ respectat în sat.
• bădiucă — Forma articulată a substantivului regional bădiuc; apelativ popular de politețe și mare afecțiune utilizat în comunitățile rurale pentru a se adresa unui unchi, unui frate mai mare sau iubitului.