#ancora

• agațament — Acțiunea de a se agăța sau starea a ceea ce este agățat; dispozitiv, sistem structural sau punct mecanic de prindere special conceput pentru a suspenda, fixa sau ancora o componentă, un cablu ori un echipament utilitar. În limbajul tehnic sau regional, termenul descrie modalitatea fizică de cuplare sau conexiunea structurală dintre două elemente mobile sau fixe.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• ancăr — Termen tehnic rar sau variantă adaptată (din germanul Anker) utilizată uneori în jargonul mecanic, industrial sau tipografic pentru a desemna o piesă de fixare, o ancoră structurală, un dispozitiv de prindere sau un element de legătură metalic destinat stabilizării unui utilaj ori unui ansamblu constructiv.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.
• ancora — A fixa o navă sau o ambarcațiune de fundul apei cu ajutorul unei ancore pentru a împiedica deplasarea ei sub acțiunea vântului ori a curenților; a ancora. În construcții și tehnică, acțiunea de a lega rigid o structură, un stâlp sau un utilaj de un suport stabil prin cabluri ori tije. Figurat, înseamnă a se stabili trainic într-un loc, într-o idee, într-un context social ori cultural.
• ancoragiu — Loc special amenajat într-un port sau într-un golf, protejat de curenți și vânturi puternice, unde navele pot staționa în siguranță aruncând ancora; termen utilizat istoric și pentru taxa percepută navelor care foloseau acest spațiu. În sens tehnic arhaic, reprezintă ansamblul pieselor care asigură fixarea unei structuri.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancorare — Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; fixarea fermă a unei nave de fundul apei sau imobilizarea unei structuri inginerești prin cabluri ori tije speciale. În sens psihologic și cognitiv, reprezintă un proces mental prin care o persoană își stabilizează atenția ori starea emoțională prin raportare la un stimul exterior, o amintire sau o valoare fundamentală.
• ancorat — Care a fost fixat strâns ori imobilizat cu ajutorul unei ancore sau al unor dispozitive speciale de prindere. Figurat, termenul descrie o persoană sau o entitate stabilă, bine integrată, conectată direct și profund la realitate, la tradiții ori la un anumit sistem de valori conceptuale.
• ancorator — Persoană specializată în efectuarea manevrelor de ancorare și legare a navelor în porturi ori pe platforme maritime; muncitor care fixează ancorele structurale în construcții. În sens tehnic, termenul poate descrie un dispozitiv mecanic automat ori o navă specială (Anchor Handling Tug) utilizată pentru lansarea, plasarea și recuperarea ancorelor grele ale instalațiilor petroliere submarine.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.
• anou — Inel, verigă sau buclă închisă realizată din metal, sfoară rezistentă, chingă sau material plastic, utilizată pentru prindere, legare, ghidaj sau fixare structurală. În alpinism și escaladă, termenul desemnează o buclă de chingă cusută sau înnodată folosită ca punct de asigurare, amaraj sau extensie, având o importanță critică pentru siguranța echipamentului.
• avanradă — Zonă de apă situată în afara portului propriu-zis, dar parțial protejată natural sau prin diguri exterioare, unde navele pot ancora în siguranță pentru a aștepta intrarea în bazinele portuare, eliberarea cheiurilor sau îmbunătățirea condițiilor meteorologice; radă exterioară. Reprezintă primul punct de contact maritim securizat înaintea pătrunderii într-un avanport sau port interior.