#anarh

• anarchic — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhic; care aparține anarhiei, care se referă la anarhism sau promovează absența totală a unei autorități de stat ori a unei rânduieli juridice. În sens larg, descrie o stare de dezordine totală, de nesupunere, de haos organizațional sau o acțiune individuală nestructurată care sfidează orice formă de control, ierarhie ori reglementare socială.
• anarchie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă idealul societății anarhiste, bazată pe asocieri libere, autoguvernare și eliminarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarchism — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhism; doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Susține organizarea societății exclusiv prin asocieri libere, voluntare, cooperare reciprocă și autoguvernare, considerând că statul și structurile sale coercitive sunt opresive și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarchist — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhist; persoană, militant sau filozof care aderă la principiile anarchismului și luptă pentru desființarea autorității statale. Ca adjectiv, descrie o mișcare, o publicație, o idee sau o manifestare socială care aparține acestei doctrine, fiind fundamentată pe libertate absolută, autogestiune, antibirocrație și eliminarea ierarhiilor opresive.
• anarh — Concept filozofic dezvoltat în teoria politică modernă (redefinit în special de gânditorul Ernst Jünger) care desemnează o persoană suverană din punct de vedere spiritual și moral, care refuză în mod conștient autoritatea statului și ierarhiile sociale, dar care, spre deosebire de anarhist, nu luptă activ pentru distrugerea lor, ci alege să trăiască independent în interiorul propriilor reguli interioare, păstrându-și neatinsă libertatea individuală absolută.
• anarhic — Care aparține anarhiei sau anarhismului, privitor la anarhie ori care promovează absența unei autorități centrale sau a ordinii juridice. În sens larg și uzual, descrie o stare de dezordine totală, haos organizațional, indisciplină, lipsă de reglementare structurală ori o acțiune spontană și nesupusă care sfidează orice ierarhie sau planificare prestabilită.
• anarhie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă modelul ideal al societății liberale radicale sau anarhiste, fundamentat pe asocieri voluntare, autoguvernare deplină și desființarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhist — Persoană, militant sau teoretician care aderă la principiile anarhismului, militând activ pentru desființarea statului, a instituțiilor guvernamentale coercitive și a oricărei forme de ierarhie socială sau politică forțate. Ca adjectiv, descrie o mișcare, o publicație, o idee, o doctrină sau o manifestare socială fundamentată pe ideea de libertate individuală absolută, cooperare voluntară, autogestiune economică și refuz al structurilor birocratice.
• anarhistă — Forma feminină pentru termenul anarhist; femeie, militantă sau activistă care aderă la principiile și valorile anarhismului, militând pentru abolirea ierarhiilor instituționale opresive și a controlului guvernamental. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin care descrie o organizație, o ideologie, o revistă sau o mișcare cu caracter profund anti-autoritar, descentralizat și bazat pe emancipare socială autonomă.
• anarhiza — A introduce anarhia într-un sistem, într-o instituție, într-un stat sau într-un grup social; a distruge ordinea, ierarhia, disciplina ori rânduiala legală stabilită, provocând haos, confuzie și debandadă generalizată. În sens intranzitiv, se referă la procesul prin care o comunitate sau o structură administrativă decade treptat spre o stare de dezorganizare totală și nesupunere din cauza slăbirii autorității centrale.
• anarhizant — Care anarhizează, care are tendința sau proprietatea de a introduce anarhia, haosul și dezordinea într-un sistem ori grup social. În analizele politice, descrie un discurs, un comportament, o ideologie ori un factor destabilizator care subminează în mod sistematic autoritatea legală, regulamentele instituționale și coeziunea structurală a statului, favorizând debandada.
• anarhizare — Acțiunea de a anarhiza și rezultatul ei; procesul social, politic sau organizațional prin care o structură, un stat, o instituție ori un grup decade treptat sau brusc într-o stare de anarhie, dezordine totală și nesupunere. Acest fenomen structural implică prăbușirea lanțurilor de comandă, anularea regulamentelor interne și pierderea controlului coercitiv legal, lăsând comunitatea vulnerabilă în fața haosului.
• anarhizm — Variantă grafică arhaică, regională sau străină (influențată de limbile slave sau germanice) utilizată în unele documente istorice sau hărți politice vechi pentru substantivul anarhism. Desemnează doctrina politică ce respinge structural autoritatea statală coercitivă, militând pentru o societate orizontală, bazată pe comunități locale autogestionate și acorduri libere între indivizi.
• anarhoindividualism — Curent de gândire în cadrul anarhismului care pune accentul pe suveranitatea absolută a individului, pe libertatea personală și pe respingerea oricărei forme de colectivism forțat, autoritate statală sau control instituțional. Spre deosebire de curentele social-anarhiste, această doctrină structurală susține că voința și conștiința individuală nu trebuie să fie subordonate niciunui grup sau decizii majoritare, promovând proprietatea privată asupra propriilor resurse și asocierile exclusiv voluntare bazate pe interes reciproc.
• anarhoindividualist — Adept, militant sau susținător al anarhoindividualismului; persoană care respinge autoritatea statului și ierarhiile sociale în numele libertății personale depline și al autonomiei eului. Ca adjectiv, descrie o lucrare, o mișcare, o viziune sau o atitudine care aparține anarhismului individualist ori se ghidează după principiile unicității individului și ale asocierilor pur voluntare.
• anarhoindividualistă — Forma feminină pentru termenul anarhoindividualist; femeie sau militantă care susține primatul absolut al individului în fața statului și a structurilor colective, ghidându-se după principiile autonomiei totale și ale asocierii voluntare. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin ce descrie o teorie, o lucrare literară, o viziune sau o atitudine care aparține anarhismului individualist ori se bazează pe respingerea oricărei subordonări a eului în fața majorității.
• anarhosindicalism — Curent în cadrul anarhismului care consideră sindicatele muncitorești libere și autogestionate ca fiind forța principală pentru transformarea radicală a societății și eliminarea statului. Această doctrină susține utilizarea acțiunii directe (greve generale, boicoturi, sabotaje economice) de către clasa muncitoare pentru a prelua controlul direct asupra mijloacelor de producție, propunând reorganizarea societății pe baze federale și egalitare, fără manageri, politicieni sau birocrație de stat.
• anarhosindicalist — Militant, membru sau susținător al anarhosindicalismului; persoană care promovează organizarea muncitorilor în sindicate libere, orizontale și autogestionate ca principal instrument pentru abolirea capitalismului și a statului. Ca adjectiv, descrie un sindicat, o mișcare, o publicație, o acțiune ori o doctrină care utilizează tactici de acțiune directă (greve generale, boicoturi) pentru a transfera controlul mijloacelor de producție direct în mâinile colectivelor de salariați.
• anarhosindicalistă — Forma feminină pentru termenul anarhosindicalist; femeie, activistă sau militantă care promovează principiile organizării sindicale orizontale și ale autogestiunii economice ca mijloace de eliberare a clasei muncitoare. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin ce descrie o mișcare, o federație, o revistă ori o doctrină axată pe refuzul structurilor statale ierarhice în favoarea democrației industriale directe.