#amic

• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• Abd Er-Rahman — Nume purtat de mai mulți conducători din dinastia Omeiadă din Cordoba, o perioadă de referință în istoria medicinei, sub patronajul cărora s-au dezvoltat spitalele medievale (bimaristan), traducerile textelor medicale antice și contribuțiile unor medici celebri precum Albucasis.
• abietinee — Denumire științifică veche atribuită unei subfamilii sau familii de plante gimnosperme (conifere), ce cuprindea genuri precum Abies (bradul) și Picea (molidul). În tratatele vechi de botanică medicală, abietineele reprezentau o sursă majoră de principii active volatile (uleiuri esențiale, terebentină, acizi rășinici) folosite intens în balneologia terapeutică, în tratamentul afecțiunilor pulmonare cronice și în distilarea remediilor antiscorbutice.
• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• Abubacer — Numele latinizat al lui Ibn Tufayl (Abu Bakr Muhammad ibn Abd al-Malik ibn Tufayl al-Qaysi), ilustru filozof, medic, matematician și astronom arab din Andaluzia medievală (Spania islamică). Este faimos la nivel mondial pentru redactarea tratatului filozofic 'Hayy ibn Yaqdhan' (Viu, fiul lui Treaz), considerat primul roman filozofic din istorie, o operă vizionară care explorează empirismul, iluminarea spirituală auto-didactă și evoluția intelectului uman în izolare totală de societate.
• abur — Starea gazoasă a unei substanțe care, în condiții normale de temperatură și presiune, se află în stare lichidă sau solidă, termenul făcând referire cel mai adesea la vaporii de apă rezultați prin fierbere sau evaporare. În limbajul curent și poetic, desemnează o masă cețoasă fină, o boare călduță sau emanația diafană ce se ridică de pe un corp cald ori umed, simbolizând adesea efemeriul, dinamismul industrial sau intimitatea spațiului domestic.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• academizare — Acțiunea de a academiza și rezultatul ei; procesul socio-cultural și estetic prin care o mișcare artistică revoluționară, o teorie inovatoare, o doctrină sau un stil liber sunt absorbite, codificate și transformate în dogme rigide, norme oficiale și materie de studiu instituționalizat. Academizarea marchează trecerea unei idei de la faza sa dinamică, organică și adesea contestatară la o fază de stabilitate birocratică și osificare formală în cadrul unor instituții sau academii de stat, ducând frecvent la neutralizarea potențialului său critic inițial.
• acție — Mărime fizică structurală definită prin produsul dintre energie și timp, utilizată în mecanica analitică și cuantică; forță sau influență exercitată de un corp asupra altuia, conform principiului dinamicii unde fiecărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală și de sens contrar. În limbajul tehnic vechi, termenul este sinonim cu acțiunea, reprezentând un proces de exercitare a unei energii mecanice.
• activ — Care acționează în mod dinamic, produce transformări sau manifestă o energie susținută; (în economie) ansamblul bunurilor economice și al drepturilor patrimoniale deținute de o entitate; (în gramatică) diateză în care subiectul efectuează acțiunea exprimată de verb. Acest concept structural definește starea de operativitate, eficiență și implicare directă într-un sistem.
• actofil — Termen de specialitate ce descrie un organism, o specie microbiană sau o plantă care prezintă o afinitate structurală, o adaptare optimă ori o preferință marcată pentru medii caracterizate prin activitate intensă, fluxuri constante de energie sau mișcări dinamice ale apei sau aerului. Acest tip ecologic prosperă în zonele de interfață puternic solicitate fizic.
• actofilă — Forma de feminin a adjectivului actofil; organism, bacterie sau specie algală care prezintă o afinitate structurală și o adaptare optimă pentru medii caracterizate prin activitate fizică intensă, agitație mecanică continuă ori fluxuri energetice mari. Acest microorganism sau plantă inferioară prosperă exclusiv în habitate dinamice solicitante.
• actualizabil — Care poate fi actualizat; un sistem, un document sau o structură de date concepută special pentru a permite modificări, adăugiri sau modernizări ulterioare. În context tehnic, descrie o proprietate esențială a arhitecturilor software flexibile, care pot primi îmbunătățiri fără a necesita o reinstalare completă a sistemului de bază.
• acvaplan — Placă de formă dreptunghiulară sau aerodinamică, realizată din lemn, material plastic ori compozit, trasă de o șalupă rapidă, pe care un sportiv stă în picioare pentru a glisa pe suprafața apei; de asemenea, în aviație, poate desemna o hydro-suprafață structurală destinată hidroavioanelor. Acest dispozitiv utilizează forța hidrodinamică de ridicare pentru a menține echilibrul și viteza pe luciul apei.
• acvaplanare — Fenomen fizic și hidrodinamic periculos care se produce în timpul rulării unui vehicul sau aeronave pe o suprafață acoperită cu un strat de apă, constând în pierderea totală a aderenței pneurilor din cauza formării unei pelicule de lichid între roată și carosabil. Această pierdere structurală a contactului direct anulează eficiența frânării și a direcției, ducând la pierderea controlului asupra vehiculului.
• acvaplanist — Sportiv sau practicant de sporturi nautice care glisează pe suprafața apei stând în picioare pe un acvaplan tras de o ambarcațiune rapidă. Acest atlet își menține echilibrul prin coordonarea mișcărilor corpului și controlul tensiunii cablului de tractare, înfruntând forțele hidrodinamice și valurile create de șalupă în timpul deplasării.
• acvaplanistă — Forma de feminin a termenului acvaplanist; femeie sportivă sau practicantă a sporturilor nautice de agrement care glisează cu viteză pe apă, menținându-și echilibrul în picioare pe un acvaplan tractat. Această atletă combină forța fizică cu eleganța mișcărilor pentru a controla traiectoria plăcii sub acțiunea directă a curenților hidrodinamici.
• acvatic — Care aparține apei, privitor la apă; care trăiește, se dezvoltă sau se practică în apă ori pe suprafața acesteia. Acest termen descrie o varietate structurală de organisme, ecosisteme, plante sau activități sportive ale căror caracteristici anatomice, chimice ori operaționale sunt adaptate integral sau parțial mediului lichid dulce, salobru ori marin.
• acvatubular — Care funcționează prin intermediul unei rețele de tuburi prin interiorul cărora circulă apă sau abur, fiind încălzite din exterior de gazele de ardere; termen structural aplicat în special cazanelor de abur de înaltă presiune. Acest design tehnic avansat optimizează transferul termic, reduce volumul total de lichid stocat și oferă o siguranță superioară împotriva exploziilor în comparație cu generatoarele ignitubulare.
• adămesc — Formă adjectivală arhaică, populară sau regională derivată de la numele propriu Adam, utilizată în trecut în locul termenului neologistic modern 'adamic'. Cuvântul face referire la caracteristicile, trăsăturile sau starea primului om ori a omenirii primitive, fiind întâlnit sporadic în traduceri vechi de texte religioase, cazanii sau cronici din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.