#amesteca

• agit — Formă de persoana I singular și persoana a III-a plural a prezentului indicativ sau conjunctiv a verbului 'a agita'. Acțiunea înseamnă a mișca un corp sau un lichid repede și repetat în toate direcțiile, ori, în sens psihologic și social, a provoca neliniște, tulburare, a instiga la revoltă sau a stârni discuții aprinse într-o colectivitate.
• agitatoare — Persoană de sex feminin care îndeplinește rolul de agitator, instigând masele, propagând idei politice sau stârnind neliniște; de asemenea, termenul desemnează un dispozitiv, o ustensilă sau o mașină industrială destinată amestecării ori omogenizării unor substanțe lichide sau granulate. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină care provoacă tulburare, mișcare sau surescitare.
• agitator — Persoană care instigă la dezordine, revoltă sau revoltă publică, ori care desfășoară o activitate intensă de propagandă politică; în sens tehnic, reprezintă un element mecanic (paletă, ax, elice) sau un aparat utilizat pentru a amesteca fluide, soluții ori amestecuri industriale. Ca adjectiv, desemnează un factor care provoacă agitație fizică sau tulburare spirituală.
• amalgama — A combina, a dizolva sau a alia un metal cu mercurul în scopuri industriale, metalurgice sau medicale; (în sens figurat) a amesteca, a contopi, a uni sau a asocia într-un mod haotic, confuz ori eterogen elemente, idei, sentimente sau structuri sociale complet diferite, ștergându-le particularitățile distinctive într-un tot nediferențiat.
• amalgamat — Care a fost combinat, dizolvat sau aliat cu mercurul; (în economie și management) care provine din fuziunea, unificarea sau consolidarea mai multor entități comerciale ori financiare într-un singur corp corporativ; (în sens figurat) care este alcătuit dintr-un amestec confuz, eterogen, disparat și lipsit de armonie sau coerență internă al unor elemente, idei ori stiluri complet diferite.
• amalgamator — Aparat sau dispozitiv mecanic utilizat în cabinetele stomatologice pentru dozarea și amestecarea rapidă, prin vibrații de înaltă frecvență, a componentelor (mercur lichid și pulbere de aliaj metalic) necesare preparării amalgamului dentar; (ca adjectiv) care are proprietatea sau rolul de a amesteca, a contopi ori a reuni elemente eterogene într-un tot unitar.
• amalgamizat — Care a fost combinat sau aliat cu mercurul printr-o metodă nestandardizată ori utilizând un limbaj tehnic periferic; (în sens figurat) care este contopit, amestecat sau reunit în mod haotic într-un ansamblu eterogen, fără criterii clare de diferențiere.
• amelățătură — Termen regional rar și arhaic utilizat în graiurile populare românești pentru a desemna o amestecătură confuză, o combinare dezordonată de obiecte mărunte, o mâncare preparată neglijent din ingrediente diverse sau, în sens figurat, o târguială neclară ori o încurcătură socială. Cuvântul reflectă modificări fonetice locale specifice vorbirii rurale din trecut, păstrând o puternică tentă peiorativă sau ironică.
• amelețătură — Variantă fonetică regională sau alterare grafică râră a termenului amelățătură, utilizată în graiurile populare pentru a descrie un amestec confuz, haotic și complet dezordonat de obiecte, haine sau ingrediente culinare. Folosit cu precădere în sens peiorativ sau ironic, cuvântul exprimă dezaprobarea față de lipsa de organizare dintr-o gospodărie ori față de un preparat alimentar realizat neglijent dintr-un amestec nepotrivit de resturi.
• amesteca — A pune împreună două sau mai multe substanțe, obiecte ori elemente diferite, agitându-le sau combinându-le pentru a forma un tot omogen ori eterogen. În sens reflexiv sau intranzitiv, înseamnă a interveni fără drept, invitație sau permisiune în treburile, discuțiile ori problemele altei persoane, sau a deveni confuz și a pierde șirul ideilor în timpul unui discurs.
• amestecăciune — Îmbinare haotică, amestec dezordonat sau adunătură confuză de lucruri, substanțe ori elemente de origini diferite; termen popular utilizat pentru a descrie o mixtură de slabă calitate. În sens figurat sau moral vechi, desemnează o intrigă socială, o stare de confuzie generalizată în comunitate, o ițire de intrigi sau o neînțelegere provocată de bârfe.
• amestecare — Acțiunea de a amesteca și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau manual prin care mai multe faze, substanțe, materiale sau corpuri sunt combinate structural pentru a obține o distribuție uniformă a componentelor. În aplicații industriale, reprezintă o operație unitară esențială realizată cu ajutorul malaxoarelor, agitatoarelor sau al altor echipamente specializate.
• amestecat — Care conține elemente, substanțe, corpuri sau obiecte diferite puse împreună; care a fost supus procesului de amestecare sau omogenizare fizică. În sens figurat sau social, descrie o structură hibridă, un grup eterogen, o stare confuză de spirit ori o situație caracterizată prin prezența unor sentimente sau influențe contradictorii.
• amestecățiș — Adunătură confuză, amestec haotic sau aglomerare dezordonată de lucruri mici, resturi ori elemente eterogene; termen popular de nișă utilizat pentru a descrie un hibrid material sau o învălmășeală structurală. În sens contextual rar, poate indica un desiș de vegetație format din arbuști și plante de specii diferite crescute laolaltă.
• amestecătoare — Mașină, utilaj industrial sau dispozitiv mecanic de mari dimensiuni utilizat pentru realizarea operației de omogenizare, combinare ori malaxare a unor materiale solide, lichide sau vâscoase (cum ar fi cimentul, furajele sau aluaturile); ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a termenului 'amestecător', descriind o componentă, o paletă sau o substanță care realizează ori facilitează combinarea structurală.
• amestecător — Aparat, instrument manual, dispozitiv de uz casnic (precum mixerul sau agitatorul) ori componentă tehnică a unui sistem care realizează amestecarea sau omogenizarea unor substanțe ori gaze; în instalații sanitare, indică bateria care combină apa caldă cu cea rece. Ca adjectiv, descrie orice element structural sau agent capabil să combine elemente de naturi diferite.
• amestecătoriu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională a termenului 'amestecător'; care tinde să amestece, să combine sau să provoace dezordine. În sens figurat, moral sau social din textele literare vechi, descrie o persoană intrigantă, iscoditoare sau predispusă la imixtiuni în treburile altora, ori un element destabilizator care creează confuzie structurală.
• amestecătură — Amestec haotic, adunătură confuză, dezordonată sau de slabă calitate de obiecte, substanțe, stiluri ori elemente eterogene care nu se potrivesc între ele. În sens figurat sau social, desemnează un grup uman extrem de pestriț ori o situație încâlcită creată prin suprapunerea haotică a unor fapte sau bârfe.