#alor

• absolut — 1. Adjectiv și adverb care exprimă ceva complet, desăvârșit, total, care nu depinde de nimic altceva și nu suferă nicio limitare sau condiționare. 2. Substantiv neutru (cu majusculă: Absolutul): concept metafizic fundamental care desemnează realitatea ultimă, perfectă, necondiționată și infinită, divinitatea sau fundamentul ultim al existenței. În etică, termenul definește valorile morale imuabile (cum ar fi Binele sau Adevărul) care rămân valabile indiferent de contextul istoric ori cultural.
• acaloric — Termen utilizat în nutriție și biochimie pentru a descrie un aliment, un produs, un îndulcitor sau o substanță care nu furnizează energie organismului în urma ingestiei, având o valoare energetică nulă sau neglijabilă (zero calorii). Aceste substanțe sau produse trec prin tractul digestiv fără a fi metabolizate sub formă de macronutrienți generatori de energie, fiind utilizate pe scară largă în regimurile dietetice terapeutice, în controlul obezității sau în managementul nutrițional al diabetului zaharat.
• adjectivare — Acțiunea de a adjectiva și rezultatul ei; proces morfologic și semantic prin care o unitate lexicală aparținând altei părți de vorbire (cum ar fi un participiu, un gerunziu, un substantiv sau un adverb) își schimbă valoarea gramaticală, devenind adjectiv. Acest fenomen structural implică adaptarea acordului în gen, număr și caz cu substantivul determinat și îmbogățirea sensului cu nuanțe calificative.
• adverbializa — A schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt aparținând altei părți de vorbire, transformându-l în adverb prin conversie sau prin modificarea contextului sintactic; a dobândi caracteristici sau funcții specifice adverbului. În lingvistica structurală, fenomenul descrie procesul prin care substantive, adjective sau forme verbale nominale își pierd flexiunea originală pentru a deveni determinanți circumstanțiali invariabili.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• agrogeolog — Specialist în agrogeologie; cercetător sau inginer care studiază structura geologică a solurilor, geneza acestora din rocile parentale și influența compoziției minerale asupra fertilității pământului. Acesta analizează proprietățile geochimice și mineralogice ale substratului terestru pentru a recomanda amendamente naturale și metode optime de conservare a solurilor arabile.
• alitare — Procedeu tehnologic de tratament termochimic aplicat pieselor din oțel sau fontă, constând în saturarea stratului superficial al acestora cu aluminiu prin difuzie la temperaturi înalte; operațiunea are scopul de a conferi materialului o rezistență deosebită la oxidare la temperaturi ridicate (refractaritate) și la coroziune în medii agresive.
• alor — Formă arhaică, regională sau dialectală folosită în anumite graiuri ale limbii române pentru pronumele sau adjectivul posesiv de persoana a treia plural 'al lor'. În textele vechi bisericești sau în documentele istorice din Moldova și Maramureș, termenul indică apartenența unor bunuri sau pământuri către un grup de persoane menționat anterior.
• Alor Setar — Oraș major și capitala administrativă a statului Kedah din Malaezia, situat în nord-vestul Peninsulei Malaeze. Acest centru urban important din punct de vedere istoric și cultural reprezintă nodul structural al producției de orez a țării, fiind renumit pentru arhitectura sa deosebită ce include muzee regale, moschei monumentale și turnul de telecomunicații Alor Setar Tower.
• alorghidă — Formă atipică, mutantă sau variantă structurală rară a unei plante din familia Orchidaceae (orhidee) care prezintă modificări morfologice evidente la nivelul florii sau al frunzelor, cauzate de factori de mediu sau anomalii genetice temporare. Acest fenomen botanic este studiat în fitopatologie și morfologia vegetală pentru a înțelege plasticitatea adaptivă a speciilor florale.
• alorire — Acțiunea ipotetică sau experimentală de a extrage, procesa sau utiliza proprietățile caustice ale plantei numite alior în scopuri terapeutice ori fito-tehnice; proces de transformare organică secundară. Ca termen abstract rar, descrie un act de aplicare sau tratare controlată bazată pe extracte vegetale specifice genului Euphorbia.
• aloritmie — Tulburare funcțională a ritmului caracterizată prin alternanța regulată sau periodică între faze normale și faze anormale ori patologice. În cardiologie, definește un ritm cardiac în care bătăile normale ale inimii alternează regulat cu extrasistole (cum ar fi în bigeminism sau trigeminism), iar în neurologie se referă la variații periodice aberante ale undelor cerebrale sau ale mișcărilor respiratorii.
• aluminită — Formă de feminin sau variantă terminologică rar utilizată pentru mineralul 'aluminit'; de asemenea, în unele lucrări tehnice învechite, desemna o rocă sedimentară sau argiloasă puternic impregnată cu compuși de aluminiu.
• alveoliform — Care are forma unei alveole sau a unui fagure de miere; prevăzut cu mici scobituri sau celule geometrice regulate aranjate într-o rețea structurală compactă. În morfologia vegetală și mineralogie, descrie o suprafață, un receptacul ori un agregat cristalin a cărui textură exterioară prezintă adâncituri celulare pronunțate.
• amilazemie — Prezența și concentrația enzimei amilază în sângele circulant; analiză medicală de laborator care măsoară nivelul activității amilazei serice. Evaluarea acestei constante biologice este o investigație de urgență esențială în diagnosticarea sindroamelor abdominale acute, creșterea ei bruscă (hiperamilazemie) semnalând lezarea țesutului pancreatic sau a glandelor salivare.
• amilazurie — Prezența și eliminarea enzimei amilază prin urină; investigație medicală de laborator care măsoară clearance-ul renal și activitatea amilazei excretate. Deoarece amilaza este o macromoleculă cu greutate redusă filtrată glomerular, monitorizarea acestui parametru structural este esențială în diagnosticul afecțiunilor pancreatice acute, nivelul său rămânând crescut în urină (hiperamilazurie) pentru câteva zile chiar și după normalizarea valorilor din sânge.
• anait — Termen tehnic rar sau variantă mineralogică ce desemnează un compus cristalin ori un silicat natural studiat în structurile geologice specifice; de asemenea, poate fi întâlnit în vechea nomenclatură chimică ca variantă de transcriere pentru anumiți derivați salini sau acizi. Ca adjectiv, descrie un material sau o formațiune stâncoasă compactă ale cărei proprietăți fizico-chimice sunt legate de acest compus structural.
• anaită — Forma de feminin a adjectivului anait; descrie o masă minerală, o rocă, o substanță sau o structură cristalină care conține anait ori prezintă caracteristicile fizico-chimice ale acestui silicat natural. În analizele petrografice, califică formele de depunere sau varietățile stratificate asociate acestui compus structural.
• anorectică — Persoană de sex feminin care suferă de anorexie, în special de anorexie nervoasă, manifestată prin restricție alimentară severă, fobie patologică de îngrășare și o percepție profund distorsionată asupra propriei greutăți corporale. Ca adjectiv, termenul califică o manifestare energetică sau un comportament clinic restrictiv, asociat cu pierderea drastică în greutate și disfuncții endocrine sau metabolice secundare.
• anorexică — Persoană de sex feminin afectată de anorexie, manifestată prin reducerea drastică a aportului alimentar, teama intensă de îngrășare și o imagine distorsionată asupra propriului corp. Ca adjectiv, califică o manifestare clinică, o stare fizică sau o conduită psihologică marcată de refuzul hranei și de o scădere ponderală accentuată, periculoasă pentru echilibrul metabolic și hormonal al organismului.