#alert

• agerime — Calitatea de a fi ager; facultate mintală remarcabilă caracterizată prin perspicacitate, pătrundere, rapiditate în asimilarea informațiilor și abilitate în formularea concluziilor. În sens fizic, desemnează iuțeala, agilitatea mișcărilor și ascuțimea simțurilor, în special a văzului și a auzului.
• alarmă — Semnal acustic, vizual sau electronic predefinit, emis de un dispozitiv specializat pentru a avertiza asupra prezenței unui pericol iminent, a unei pătrunderi neautorizate sau a unei urgențe majore; prin extensie, starea de alertă, neliniște profundă, teamă sau agitație colectivă provocată în rândul populației de apariția unei amenințări. Acest mecanism structural include atât sistemele automate de avertizare (anti-incendiu, anti-efracție), cât și reacția psihologică sau operațională de mobilizare imediată a resurselor de intervenție.
• alarmare — Acțiunea de a alarma și rezultatul ei; transmiterea sau declanșarea voluntară ori automată a unui semnal de alertă în scopul avertizării unei comunități, unități militare sau echipe de intervenție despre imanența unui pericol; punerea în stare de pregătire operativă. În sens structural și tehnic, reprezintă prima etapă din protocolul de management al situațiilor de urgență, urmată imediat de mobilizarea resurselor logistice pentru limitarea efectelor amenințării.
• alarmat — Care se află într-o stare de alertă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă din cauza perceperii unui pericol sau a primirii unei vești proaste; alertat. În sens tehnic și structural, termenul descrie un dispozitiv de securitate, o unitate militară sau un echipaj de intervenție care a primit semnalul de urgență și este pregătit imediat pentru acțiune.
• alert — 1. Care este iute, iute în mișcări, vioi, agil, prompt sau dinamic; plin de vioiciune fizică ori spirituală. 2. Semnal, avertisment, stare sau notificare oficială transmisă printr-un sistem tehnic ori de securitate pentru a anunța apariția iminentă a unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale, impunând măsuri imediate de vigilență ori intervenție. 3. (Militar) Semnal care pune trupele în stare de pregătire operativă maximă pentru luptă.
• Alert Point — Denumirea cartografică internațională, militară sau meteorologică atribuită unui punct geografic strategic, cap, promontoriu ori stație radar de avertizare timpurie, cel mai celebru reper structural fiind legat de baza militară și stația meteo Alert situată pe Insula Ellesmere din Canada, considerată cea mai nordică așezare locuită permanent din lume. În aviație și navigație, termenul poate desemna și un punct de referință (waypoint) fixat pe hărți pentru semnalarea zonelor cu turbulențe ori restricții de zbor.
• alerta — A pune în stare de alarmă, a avertiza, a înștiința prompt sau a notifica o persoană, o echipă de intervenție ori autoritățile în legătură cu apariția iminentă a unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale; a trezi vigilența cuiva. În sens reflexiv (a se alerta), înseamnă a intra în panică, a se agita sau a deveni brusc îngrijorat și pregătit de acțiune în fața unei vești neșteptate.
• alertare — Acțiunea de a alerta și rezultatul ei; procesul, protocolul sau gestul de a avertiza, a înștiința rapid ori a pune în stare de alarmă populația sau echipele de salvatori în fața unui risc iminent. În managementul crizelor și securitate, definește etapa procedurală inițială prin care se transmite un semnal de urgență pentru a mobiliza resursele umane și tehnice.
• alertat — Care a fost pus în stare de alarmă, avertizat, înștiințat rapid sau notificat în legătură cu existența unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale; aflat în stare de vigilență maximă. Ca participiu, reflectă acțiunea finalizată a verbului 'alerta'. În sens reflexiv-adjectival, descrie o persoană îngrijorată, agitată sau panicată în fața unei vești neșteptate.
• alertețe — Termen livresc rarisim sau variantă etimologică utilizată uneori cu sensul de agilitate, vioiciune, promptitudine, vivacitate ori rapiditate spirituală și fizică în execuția unei acțiuni. Din punct de vedere structural, cuvântul funcționează ca un corespondent conceptual abstract pentru starea de vigilență (alertă), fiind utilizat izolat în eseistica modernă.
• atenționare — Acțiunea de a atenționa și rezultatul ei; mesaj, semnal sau document formal prin care o persoană, o comunitate ori o instituție este avertizată oficial cu privire la existența unui pericol iminent, a unei greșeli, a unei abateri administrative sau a unei obligații legale. În meteorologie, termenul desemnează un cod de alertă (galben sau portocaliu) emis pentru fenomene climatice periculoase ce pot provoca daune materiale pe arii restrânse.
• avertiza — A aduce la cunoștința cuiva o informație critică, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol iminent, a unei greșeli ori a unei obligații ce trebuie îndeplinite; în sens administrativ și profesional, reprezintă acțiunea de a soma o persoană sau o instituție să respecte normele legale ori contractuale înainte de aplicarea unor sancțiuni disciplinare sau penale severe.
• avertizare — Acțiunea de a avertiza și rezultatul ei; difuzarea sau transmiterea unui semnal, a unui mesaj ori a unei notificări prin care se atrage atenția asupra unui pericol, a unei defecțiuni tehnice sau a unei stări de urgență. În sisteme tehnice și meteorologice, reprezintă protocolul automat sau oficial de alarmare menit să declanșeze măsuri de siguranță și protecție civilă.
• avertizat — Care a primit o înștiințare oficială, un avertisment sau o atenționare cu privire la un pericol, o greșeală ori o obligație legală sau contractuală; în sens figurat, descrie o persoană informată, experimentată și prudentă, care acționează în cunoștință de cauză, fiind conștientă de riscuri. Se aplică, de asemenea, unui sistem tehnic sau administrativ aflat în stare de alertă în urma recepționării unui semnal de alarmă.
• avertizor — Dispozitiv electromecanic, electronic sau optic conceput pentru a detecta o anomalie, o schimbare de stare ori un parametru critic și pentru a emite automat un semnal de alarmă (sonor sau luminos); în jargonul pescuitului sportiv, reprezintă senzorul electronic ce semnalizează mișcarea firului la mușcătura peștelui. În sens administrativ și juridic (de regulă sub forma avertizor de integritate), desemnează persoana care raportează public sau intern încălcări ale legii în cadrul unei organizații.
• băgare de seamă — Atenție deosebită, vigilență, prudență, spirit de observație sau circumspecție în fața unei acțiuni ori situații. Reprezintă substantivarea locuțiunii verbale 'a băga de seamă', indicând capacitatea cognitivă a unui individ de a remarca micile detalii, de a preveni pericolele iminente sau de a acționa cu maximă concentrare.