#adjectiv

• abageresc — Care aparține abagerilor sau abageriei; privitor la abageri sau la meșteșugul fabricării abalei. În studiile de cultură materială și antropologie socială, termenul descrie tehnicile, atelierele și standardele corporative de prelucrare a lânii groase folosite în comunitățile preindustriale pentru realizarea echipamentelor tradiționale de iarnă.
• abandonat1 (adj.) — Care a fost lăsat singur, părăsit sau privat de îngrijire părintească, medicală ori afectivă; descriptor clinic utilizat pentru subiecții care au experimentat o ruptură brutală a legăturilor primare de atașament. În plan psihologic, un copil sau pacient abandonat prezintă un risc major de a dezvolta tulburări anxios-depresive și tulburări de personalitate de tip borderline.
• abandonic1 (adj.) — Care manifestă un complex sau o teamă patologică de abandon; referitor la comportamentele neurotice sau defensive declanșate de frica de părăsire. O structură abandonică (sau personalitate abandonică) tinde să dezvolte un atașament dependent, manifestând posesivitate extremă sau, dimpotrivă, tendința de a rupe preventiv relațiile de teamă să nu fie respinsă.
• abandonică — Forma feminină pentru adjectivul sau substantivul abandonic; femeie marcată de o hipersensibilitate anxioasă la separare sau separări timpurii. În terapia de cuplu, o structură abandonică necesită intervenții axate pe întărirea autonomiei Eului și pe stabilirea unor granițe interpersonale sănătoase pentru a tempera frica de respingere.
• abatoriu — Termen arhaic utilizat ca adjectiv pentru a descrie tot ceea ce aparține, este legat de sau provine de la un abator ori dintr-un spațiu de sacrificare a animalelor. În vechile regulamente sanitare și manuale de igienă din secolul al XIX-lea, se folosea pentru a defini normele, reziduurile sau taxele aferente activităților de tăiere a vitelor.
• abatorizat — Care a fost supus procesului de sacrificare și procesare într-un abator autorizat; carcasă sau carne care a trecut prin etapele de inspecție veterinară ante-mortem și post-mortem, fiind declarată aptă pentru consumul uman.
• abdominal — Care aparține abdomenului, privitor la abdomen sau localizat în această regiune anatomică. În semiologia psihiatrică, adjectivul califică o gamă largă de manifestări clinice disfuncționale, cum ar fi 'aura abdominală' (senzație epigastrică bizară ce precede o criză de epilepsie de lob temporal) sau 'migrena abdominală' (manifestare periodică idiopatică, corelată uneori cu labilitatea psihică la copii). De asemenea, descrie localizarea somatizărilor în tulburările anxios-depresive.
• abilitat — Însușire care desemnează o persoană sau o instituție care a primit dreptul legal, împuternicirea sau recunoașterea oficială de a îndeplini o anumită funcție, de a lua decizii sau de a efectua anumite acțiuni administrative, juridice ori academice. Provine din participiul trecut al verbului „a abilita” și califică o stare de competență recunoscută formal.
• abiogen — Însușire care desemnează un proces, o substanță sau un element format ori produs în absența activității organismelor vii, prin fenomene pur fizice sau chimice desfășurate în mediul neînsuflețit.
• abiotrofic — Însușire care se referă la abiotrofie; caracterizat printr-o pierdere treptată a vitalității, o degenerare progresivă sau o incapacitate de nutriție și dezvoltare normală a unor celule, țesuturi ori organe, cauzată de factori intrinseci sau genetici, în absența unei cauze externe evidente.
• abisal — Însușire care aparține abisului sau care se referă la zonele cele mai adânci ale oceanelor (de regulă sub 2000-3000 de metri), caracterizate prin întuneric total, presiune uriașă și temperaturi scăzute. În psihologie, termenul califică elementele ascunse ale psihicului uman, venite din straturile cele mai adânci ale inconștientului.
• abisinian — Persoană care făcea parte din populația de bază a fostei Abisinii (Etiopia de astăzi) sau era originară de acolo. Ca adjectiv, termenul desemnează ceea ce aparține Abisiniei, locuitorilor săi ori culturii acestei regiuni istorice din cornul Africii. În zoologie, califică o rasă celebră de pisici domestice cu blană scurtă și aspect elegant, similar cu cel al felinelor venerate în Egiptul antic.
• abisiniană — Forma de gen feminin pentru termenul „abisinian”. Desemnează o femeie care făcea parte din populația nativă a fostei Abisinii sau o însușire a unui obiect ori concept de gen feminin asociat cu această regiune. În context zoologic, se referă direct la o pisică de rasă abisiniană.
• abitual — Însușire care desemnează un fapt, un comportament sau o acțiune care a devenit o deprindere constantă, un obicei statornicit sau o rutină repetată regulat; obișnuit, curent, intrat în reflex. În contexte filosofice timpurii, califică o dispoziție internă permanentă a spiritului.
• abject — Însușire care desemnează o persoană, o fapta sau o atitudine de o joasă speță, lipsită complet de demnitate, onoare sau scrupule morale; care provoacă repulsie profundă, dispreț, dezgust sau silă prin ticăloșia ori josnicia sa.
• abjurător — Persoană care abjură; cel care renunță public și solemn la o credință, doctrină, ideologie sau la un jurământ de fidelitate depus anterior. Ca adjectiv, califică un comportament, un grup sau un text care exprimă ori conține o renegare formală a convingerilor de bază.
• ablegat — Persoană trimisă ca delegat, emisar sau reprezentant oficial într-o misiune; în mod specific, reprezentant papal de rang secundar (subdelegat) trimis de Sfântul Scaun cu însărcinări speciale. Ca adjectiv, califică un oficial sau un statut care a fost trimis, delegat ori îndepărtat printr-o hotărâre administrativă formală.
• abnegat — Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni caracterizate prin abnegare; plin de devotament, gata oricând de sacrificiu de sine, profund altruist, dedicat întru totul unei idei, misiuni sau binelui public.
• abnorm — Însușire care desemnează un fapt, un comportament, o stare sau un fenomen care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de normalitate; anormal, neobișnuit, neregulat sau ieșit din comun. Reprezintă un neologism mai puțin frecvent decât echivalentul său modern „anormal”.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.