#Arva

• Abrosie — (Medicină, rar) Stare patologică caracterizată prin lipsă de hrană, inaniție cronică sau slăbire extremă provocată de refuzul sau imposibilitatea de a se hrăni; variantă mai puțin frecventă a neologismului medical 'abrozie'.
• adelopod — Organism sau segment anatomic caracterizat prin picioare ascunse, invizibile la o examinare superficială sau retrase complet în interiorul cavităților corpului; în zoologie, descrie specii de nevertebrate sau larve ale căror apendice locomotorii sunt rudimentare ori mascate structural de pliuri cutanate. Termenul definește o adaptare evolutivă specifică organismelor fosoriale sau parazitare.
• adelostom — Care are deschiderea bucală ascunsă, invaginată sau protejată de pliuri anatomice speciale; organism sau structură anatomică caracterizată printr-un aparat bucal retras, specific anumitor grupuri de nevertebrate sau larve marine. Acest caracter morfologic adaptativ oferă o protecție sporită împotriva prădătorilor sau a factorilor de mediu abrazivi, optimizând în același timp mecanismul de hrănire prin filtrare.
• alevin — Puiet de pește proaspăt eclozat din icre, aflat în prima fază de dezvoltare post-embrionară, caracterizat prin prezența și resorbția sacului vitelin extern care îi asigură nutriția inițială. Reprezintă un stadiu biologic extrem de vulnerabil și critic în managementul fermelor piscicole și în ecologia acvatică, precedând etapa de puiet capabil să se hrănească independent cu plancton.
• ambarvale — Sărbători religioase rurale din Roma Antică celebrate anual în luna mai în onoarea zeiței Ceres și a lui Marte, constând în purtarea ceremonială a victimelor sacrificiale (porc, berbec, taur) în jurul hotarelor ogoarelor pentru a purifica pământul și a asigura fertilitatea recoltelor. În structura textelor istorice, reprezintă un pilon ritualic definitoriu pentru riturile agrare arhaice ale frăției Arvalilor.
• anaperi — Termen zoologic de nișă sau arhaism științific utilizat pentru a descrie o categorie de organisme, insecte ori larve caracterizate prin absența totală sau regresul structural al firelor de păr, țepilor sau perilor senzoriali de pe suprafața corpului. În studiile de anatomie comparată vechi, cuvântul servea drept descriptor taxonomic pentru a diferenția exemplarele complet netede de cele acoperite cu perișori sau cili funcționali.
• Anchinida — Gen de insecte lepidoptere din familia Depressariidae (sau corelate istoric cu Oecophoridae), cuprinzând specii de molii de dimensiuni mici, ale căror larve se hrănesc de regulă cu frunzele unor arbuști și plante erbacee din flora spontană. Denumirea validată științific reprezintă un taxon de referință în clasificarea microlepidopterelor europene.
• Annapurna — Masiv muntos major situat în lanțul Himalaya din Nepal, culminând cu vârful Annapurna I, primul optmiar de pe Pământ escaladat vreodată de om (în anul 1950, de către o expediție franceză). În context cultural hindus, numele desemnează Zeița Hranei și a Abundenței, o manifestare protectoare a divinității Parvati, masivul fiind recunoscut pe plan mondial atât pentru peisajele sale alpine copleșitoare, cât și pentru gradul său extrem de periculozitate și mortalitate în rândul alpiniștilor.
• apilarnil — Produs apicol biologic natural, omogenizat, obținut prin triturarea și filtrarea întregului conținut al celulelor de stup ce adăpostesc larve de trântor în vârstă de 7 zile (inclusiv lăptișorul de matcă și nutrienții perilarvari). Inventat în România în anul 1980 de către apicultorul Nicolae Ilieșiu, acest complex nutritiv este recunoscut pentru proprietățile sale energizante, biostimulatoare și tonice, fiind bogat în hormoni masculini naturali, aminoacizi și vitamine.
• apocarteresis — Formă extremă de sinucidere voluntară prin inaniție totală și refuzul sistematic de a consuma alimente sau lichide, practicată uneori în antichitate ca act filozofic, politic sau de protest etic. În context medical istoric, termenul descrie încetarea conștientă a susținerii vitale prin auto-înfometare, fiind considerat o manifestare radicală a controlului absolut asupra propriului corp.
• apod — Care este lipsit de picioare, de membre locomotoare inferioare sau de înotătoare ventrale; animal care prezintă această particularitate anatomică congenitală ori evolutivă. Termenul se aplică unor grupe diverse de vertebrate și nevertebrate, cum ar fi amfibienii din ordinul Gymnophiona (cecilieni), șerpii, anumite specii de pești sau larvele de insecte lipsite de apendice toracice.
• Arva — Numele unei localități rurale din județul Prahova, România, dar și denumirea istorică latină/maghiară a regiunii Orava din Slovacia. În context local românesc, reprezintă un sat component al comunei Valea Călugărească, fiind integrat structural într-o zonă recunoscută tradițional pentru viticultură și relief colinar de podiș.
• arval — Care aparține sau se referă la câmpiile cultivate, la agricultură sau la cultele agrare ale Romei Antice; este utilizat în special pentru a descrie colegiul sacerdotal al Fraților Arvali (Fratres Arvales), o frăție de doisprezece preoți romani care celebrau ritualuri sezoniere și sacrificii pentru a asigura fertilitatea ogoarelor și protecția recoltelor.
• Arvali — Denumire atribuuită membrilor unui colegiu preoțesc de elită din Roma Antică, format din 12 demnitari patricieni, cunoscuți oficial sub numele de 'Frates Arvales' (Frații Arvali). Această frăție sacră structurală avea rolul fundamental de a oferi jertfe și de a recita imnuri ritualice dedicate zeiței Dea Dia, divinitate a pământului și a fertilității agricole, având ca scop principal asigurarea prosperității recoltelor pe întreg teritoriul statului roman.
• arvalis — Adjectiv latin care înseamnă 'de ogor', 'arabil' sau 'legat de câmp', utilizat în științele biologice ca epitet specific în nomenclatúra binomială pentru a desemna specii de animale sau plante al căror habitat natural este reprezentat de terenurile agricole, câmpii sau ogoare. Cel mai cunoscut exemplu structural este Microtus arvalis (șoarecele de câmp european), o specie de rozător larg răspândită în ariile cultivate.
• arvălucă — Formă diminutivală, regională și afectivă derivată din substantivul 'arvă', folosită în graiurile populare pentru a desemna o mică plantație de viță-de-vie situată pe un teren plan din apropierea gospodăriei sau o variantă scurtă, mai simplă, a dansului popular tradițional omonim, jucat de obicei de copii sau tineri la adunările sătești.
• Arvanit — Persoană care face parte dintr-o populație de origine albaneză stabilită istoric în regiunile Greciei continentale și în insulele din jur în timpul Evului Mediu. Arvaniții s-au integrat structural în societatea elenă, au adoptat religia ortodoxă și au jucat un rol militar și politic crucial în Războiul de Independență al Greciei, păstrându-și identitatea culturală prin dialectul arvanit.
• arvanită — O femeie care aparține minorității etnice a arvaniților (populație de origine albaneză stabilită istoric în Grecia din Evul Mediu) sau care este de viță albaneză; în sens lingvistic, reprezintă denumirea dată idiomului arhaic albanofon, înrudit strâns cu dialectul tosk, vorbit tradițional în anumite regiuni din sudul și centrul Greciei, dar aflat în prezent pe cale de dispariție.
• arvant — O formă arhaică sau variantă regională veche pentru termenul 'arvunitor' ori legată direct de persoana care dădea o sumă de bani (arvună) pentru a arvuni, a asigura și a rezerva o marfă, un serviciu sau munca unui slujbaș; termenul reflectă practicile juridice și comerciale populare din trecut din Țările Române privind tranzacțiile pecuniare anticipate.
• Arvasia — Formă toponimică istorică, regională sau arhaică utilizată pentru a desemna o anumită așezare, moșie sau unitate teritorială din spațiul est-european ori balcanic, strâns legată de evoluția comunităților rurale și de vechile delimitări de proprietate administrative. Din punct de vedere structural, termenul reflectă o rădăcină onomastică veche adaptată lingvistic, fiind întâlnit în documente de arhivă care atestă cartografierea proprietăților și evoluția denumirilor geografice de-a lungul secolelor.