#Amos

• adenocancroid — Formațiune tumorală malignă rară, cu structură mixtă, caracterizată prin prezența simultană a elementelor de adenocarcinom (glandulare) și de carcinom epidermoid (scuamoase). Această formă neoplazică structurală prezintă o agresivitate biologică ridicată și o capacitate rapidă de metastazare, necesitând un protocol terapeutic complex bazat pe chirurgie, chimioterapie și radioterapie.
• agamospecie — Specie de plante sau de organisme inferioare ale cărei populații se multiplică în mod exclusiv prin căi asexuate ori apomictice, eliminând total procesul de fecundare și recombinarea genetică. Din punct de vedere structural, o agamospecie este alcătuită dintr-o serie de linii clonale izolate (biotipuri), care evoluează independent și își mențin neschimbate trăsăturile morfologice pe parcursul generațiilor în absența fluxului genic.
• agamospermie — Formă de apomixie la plantele superioare (spermatofite) în cadrul căreia semințele se formează în mod direct, fără fuziunea gametilor masculi și femeli. Din punct de vedere structural, embrionul ia naștere dintr-o celulă diploidă a ovulului (cum ar fi nucela sau integumentul) ori dintr-o oosferă nefecundată, rezultând semințe viabile care conțin descendenți identici genetic cu planta mamă.
• agamospor — Spor format în mod direct, fără nicio fuziune prealabilă a gametilor sau recombinare genetică, servind ca unitate autonomă de propagare asexuată la alge, ciuperci și unele plante inferioare. Din punct de vedere structural, agamosporul păstrează numărul complet de cromozomi al organismului mamă (fiind adesea diploid) și este capabil să germineze imediat ce întâlnește condiții favorabile, generând un individ identic.
• agriotip — Formă ancestrală primitivă, sălbatică sau nativă dintr-o specie de plante ori de animale, considerată tipul originar din care s-au dezvoltat, prin selecție artificială, hibridizare ori domesticire, varietățile și rasele cultivate moderne. Reprezintă reperul genetic structural în studiul evoluției taxonomice.
• Amos — Numele unui profet evreu din secolul al VIII-lea î.Hr., originar din tecucii Iudeii, considerat autorul cărții biblice omonime din Vechiul Testament. Mesajul său teologic s-a concentrat pe justiția socială, condamnarea corupției elitelor și apelul la moralitate absolută, numele său fiind utilizat istoric și ca prenume masculin de origine ebraică semnificând 'purtător de griji' sau 'cel încărcat'.
• ancestral — Care provine de la strămoși, aparține acestora sau se referă la perioade îndepărtate din trecutul unei familii, al unui popor ori al unei specii. În context cultural și istoric, descrie tradiții, obiceiuri sau credințe adânc înrădăcinate, iar în sens biologic indică o trăsătură, o genă sau un caracter structural primitiv, moștenit direct de la o formă evolutivă timpurie.
• ancestralitate — Starea, calitatea sau condiția structurală de a fi ancestral; legătură genetică, istorică ori culturală directă cu strămoșii sau cu originile îndepărtate ale unei familii, specii ori populații. În genetica modernă, termenul se referă la determinarea proporțiilor de moștenire celulară și moleculară transmise de la diverse grupuri ancestrale de-a lungul evoluției.
• ancestru — Termen științific rar sau neologism utilizat ca echivalent direct pentru strămoș, ascendent originar sau organism primordial din care a evoluat o linie filogenetică ori o specie modernă. În sens structural biologic, reprezintă punctul de plecare într-o cladogramă sau într-un arbore evolutiv.
• antecesor — Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate, post sau posesie de bunuri; înaintaș, predecesor sau strămoș al unei linii familiale ori evolutive. În sens biologic și antropologic, termenul desemnează un organism ancestral sau o specie arhaică din care s-au dezvoltat, prin transformări genetice succesive, formele de viață actuale.
• antenat — Persoană din care descinde cineva, considerată în raport cu generațiile anterioare; înaintaș, strămoș sau precursor dintr-o linie genealogică de familie. În dreptul succesoral și istorie, reprezintă membrul unei familii din trecut de la care se moștenesc titluri de proprietate, privilegii sau caracteristici de neam.
• Anthericum ramosum — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de crin de munte ramificat sau crinul Sfântului Bruno, aparținând familiei Asparagaceae. Specia se distinge prin tulpina florală puternic ramificată sub formă de paniculă și prin flori albe, stelate, ușor mai mici decât cele ale speciei înrudite Anthericum liliago, preferând pajiștile uscate, dealurile calcaroase și pădurile deschise de cvercinee.
• apomixie — Fenomen biologic și mod de reproducere asexuată la plantele superioare (angiosperme și pteridofite) ce constă în formarea embrionului și producerea de semințe viabile direct din țesuturile materne ale ovulului, fără fuziunea gameților și fără să aibă loc o fecundație; clonare naturală prin semințe. Reprezintă o strategie evolutivă majoră studiată în fitogenetică pentru conservarea integrală a genotipului matern.
• arămos — Care conține o cantitate mare de aramă (cupru), bogat în minereu de cupru; care are proprietățile fizice, textura ori mirosul metalic specific aramei. Termenul se folosește în vechile lucrări tehnice sau descrieri geografice pentru a indica solurile ori rocile bogate în filoane metalifere.
• Aristarh — Nume propriu istoric purtat de personalități marcante ale Antichității, cel mai celebru fiind Aristarh din Samos, astronomul grec care a formulat pentru prima dată în istorie modelul heliocentric al Sistemului Solar, plasând Soarele în centru. În sens filologic, se referă și la Aristarh din Samothrace, critic literar celebru pentru editarea riguroasă a epopeilor homerice, numele său devenind un substantiv comun sinonim cu un critic sever, dar extrem de competent.
• ascendență — Legătură de rudenie de sângere care unește o persoană cu strămoșii săi (părinți, bunici, străbunici); totalitatea generațiilor anterioare dintr-o familie. În sens figurat sau intelectual, reprezintă o influență morală, politică, culturală ori spirituală covârșitoare pe care cineva o exercită asupra unei persoane sau a unui grup. În astronomie și astrologie, indică starea sau poziția punctului zodiacal aflat în ascensiune la orizont.
• ascendință — Serie, succesiune sau totalitate a strămoșilor, înaintașilor ori antecesorilor unei persoane, privită ca o linie genealogică de origine; descendența inversă dintr-un neam. În sens figurat, reprezintă originea culturală, spirituală sau intelectuală a unui curent de opinie, a unei opere de artă ori a unei ideologii.
• Aspropotamos — Forma grecească completă și oficială a hidronimului Aspropotamos (Marele Râu Alb); utilizat în prezent și pentru a desemna o fostă municipalitate, actuală unitate municipală de munte din unitatea regională Trikala, regiunea Tesalia, Grecia. Zona este faimoasă pentru satele sale tradiționale din piatră, pădurile virgine de brad și patrimoniul cultural aromân (vlah) bine conservat.
• autoexcitare — Acțiunea de a se autoexcita și rezultatul ei; proces prin care se produce magnetizarea unui generator electric cu ajutorul curentului debitat de el însuși, sau generarea autonomă a unui impuls nervos ori stări de alertă biologică fără excitanți externi.