#Allia

• Adenostyles alliariae — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, genul Adenostyles, cunoscută popular sub denumirea de potofol sau clopoței-de-munte; este caracterizată structural prin frunze bazale foarte mari, cordate sau reniforme, cu margini dințate și pețioli lungi, iar inflorescențele sale compacte grupează capitule mici de culoare roz-purpurie. Această plantă crește spontan în etajul montan și subalpin, preferând locurile umede, umbroase și solurile bogate în nutrienți.
• afiliare — Acțiunea de a afilia sau de a se afilia și rezultatul ei; actul formal și juridic de admitere, înscriere, asociere ori raliere a unui individ, a unei asociații sau a unei filiale locale într-o organizație centrală mai mare, o federație națională sau un grup corporativ. În economia digitală și comerțul electronic contemporan, reprezintă un model de colaborare comercială bazat pe performanță, prin care un promotor (afiliat) promovează produsele unui comerciant în schimbul unui comision aplicat vânzărilor generate.
• afiliere — Acțiunea de a afilia sau de a se afilia și rezultatul ei; actul formal și juridic de admitere, înscriere, asociere ori raliere a unui individ, a unei asociații sau a unei filiale locale într-o organizație centrală mai mare, o federație națională sau un grup corporativ. În economia digitală și comerțul electronic contemporan, reprezintă un model de colaborare comercială bazat pe performanță, prin care un promotor (afiliat) promovează produsele unui comerciant în schimbul unui comision aplicat vânzărilor generate.
• alia — A uni prin tratat, înțelegere formală, căsătorie sau interese comune două sau mai multe state, familii, grupuri sau persoane; a asocia în vederea unei acțiuni politice sau militare comune. Folosit cel mai frecvent la forma reflexivă (a se alia), verbul descrie unirea forțelor sau resurselor pentru a atinge un scop colectiv ori pentru a face față unui inamic comun, creând o legătură de solidaritate formală.
• aliaceu — Care aparține usturoiului sau plantelor din genul Allium, privitor la acestea; care are gustul, mirosul pătrunzător ori caracteristicile usturoiului sau ale cepei. În botanică și chimia organică, termenul descrie compușii bogați în sulf (cum este alicina) responsabili pentru aroma specifică eliminată prin zdrobirea țesuturilor vegetale, fiind utilizat și în parfumerie sau toxicologie pentru a clasifica anumite miasme.
• alianță — Pact, tratat sau uniune formală încheiată între două ori mai multe state, organizații, partide politice sau persoane în scopul sprijinului reciproc, al apărării comune ori al atingerii unor obiective strategice convergente. În istorie și dreptul internațional, termenul definește legături de cooperare militară și politică riguroase, dar descrie și uniuni simbolice sau de rudenie realizate prin căsătorie între mari familii dinastice.
• alianție — Formă veche, arhaică sau regională folosită sporadic în documentele de tranziție lingvistică din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru termenul standard 'alianță'; înțelegere, pact, tratat sau unire formală între comunități ori lideri locali. Acest termen reflectă o etapă intermediară de asimilare fonetică a sufixului neologistic, fiind înlocuit treptat în limba română modernă de forma actuală literară.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• Allia — Numele unui mic râu (afluent de stânga al Tibrului) situat în Italia centrală, intrat în istoria universală ca locul de desfășurare al faimoasei Bătălii de la Allia din iulie 390 î.Hr. (sau 387 î.Hr.). În acest conflict, triburile galice conduse de Brennus au zdrobit armata romană, eveniment urmat de primul jaf dezastruos al Romei și de instituirea zilei de 18 iulie ca o zi nefastă ('dies Alliensis') în calendarul roman.
• alliaria — Gen de plante erbacee bienale sau perene din familia Brassicaceae, având ca reprezentant principal specia Alliaria petiolata (cunoscută popular sub numele de voinicică sau aișoară). Planta este recunoscută prin frunzele sale cordate care, atunci când sunt zdrobite, emană un miros puternic de usturoi, și prin florile mici, albe, cu patru petale dispuse în cruce.
• alobrog — Persoană care făcea parte dintr-un vechi trib celtic de războinici care locuia în Galia narbonenză, într-o regiune muntoasă cuprinsă între fluviul Ron și lacul Leman; ca adjectiv, se referă la elementele etnice, culturale sau teritoriale specifice acestui popor antic cucerit de romani în secolul al II-lea î.Hr.
• amficționic — Care aparține amficționilor sau amficționiei, privitor la o amficționie; alianta, liga, consiliu ori razboi de natura religioasa si politica desfasurat sub autoritatea delegatilor oraselor-state din Grecia Antica. Acest termen structural descrie institutiile panelenice federale care protejau templele si administrau jocurile sacre.
• amficționie — Asociație, ligă sau confederație religioasă și politică formată din mai multe triburi sau orașe-state vecine din Grecia Antică, organizată structural în jurul unui sanctuar panelenic de mare importanță (precum cel al lui Apollo din Delfi sau al Demetrei din Thermopylae). Această alianță avea scopul de a administra tezaurul templului, de a proteja perimetrul sacru, de a asigura desfășurarea pașnică a pelerinajelor și de a arbitra conflictele politice sau teritoriale dintre membrii săi.
• amfictiunic — Care apartine amfictiunilor sau amfictiuniei, privitor la o amfictiunie; alianta, liga, consiliu ori razboi de natura religioasa si politica desfasurat sub autoritatea delegatilor oraselor-state din Grecia Antica. Acest termen structural descrie institutiile panelenice federale care protejau templele si administrau jocurile sacre.
• amfictiunie — Asociație, ligă sau confederație religioasă și politică formată din mai multe triburi sau orașe-state vecine din Grecia Antică, organizată structural în jurul unui sanctuar panelenic de mare importanță (precum cel al lui Apollo din Delfi sau al Demetrei din Thermopylae). Această alianță avea scopul de a administra tezaurul templului, de a proteja perimetrul sacru, de a asigura desfășurarea pașnică a pelerinajelor și de a arbitra conflictele politice sau teritoriale dintre membrii săi.
• Amphictyon — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Deucalion și al Pyrrhei, rege legendar al Atenei după detronarea lui Cranaus. În istoria antică, este considerat eponimul fondator al Ligii Amficționice (Amphictyonia), o confederație religioasă și politică timpurie a triburilor elene organizată în jurul sanctuarelor din Delphi și Thermopylae pentru protejarea locurilor sfinte și menținerea păcii.
• anglo-american — Care aparține sau se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Statele Unite ale Americii; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și americane. Ca substantiv, definește un locuitor din America de Nord care are origine engleză sau utilizează limba engleză ca idiom matern într-un context cultural binedefinit.
• anglo-francez — Care se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Franța; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și franceze. În context istoric și lingvistic, se referă binedefinit și la idiomul hibrid sau dialectul utilizat de clasa conducătoare din Anglia medievală după Cucerirea Normandă, având un impact structural major asupra formării limbii engleze medii.
• antantă — O înțelegere, un acord politic ori o alianță diplomatică internațională încheiată între două sau mai multe state suverane în scopul cooperării armate, economice sau strategice. În sens istoric, termenul scris cu majusculă (Antanta) desemnează în mod specific coaliția militară formată din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus (la care s-au alăturat ulterior și alte țări, inclusiv România) care s-a opus Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial.
• Anticomintern — Denumire istorică legată de opoziția internațională față de Komintern (Internaționala Comunistă); termen consacrat în special prin Pactul Anticomintern, un tratat de alianță militară și politică semnat inițial la 25 noiembrie 1936 între Germania Nazistă și Imperiul Japonez (la care a aderat ulterior și România), având ca scop declarat blocarea expansiunii comunismului sovietic pe plan mondial.