#Abru

• Abradu — Antroponim istoric românesc extrem de rar [consemnat în onomastica tradițională](1.4.1) și în dicționarele de specialitate; (în istorie) formă derivată prin contaminare sau accident fonetic de la numele propriu [Abrud](1.4.1) ori asociat cu rădăcini de tipul „Bradu”; (toponim) denumire menționată istoric în legătură cu anumite ruine sau așezări vechi din regiunea Olteniei [atestată în lucrările onomastice de arhivă](1.4.1).
• abraș — Care este năbădăios, nărăvaș, iute la mânie și greu de stăpânit (despre oameni sau cai); (despre terenuri, drumuri sau pante) care este abrupt, prăpăstios, râpos, stâncos și greu accesibil; (regional, despre culori sau aspecte vizuale) bătător la ochi, pestriț, neuniform sau pătat, având de obicei pete albe pe fond închis.
• Abru — Nume propriu de persoană din onomastica orientală, faimos în istoriografie prin cronica lui Hāfiz-i Abru (istoric persan din secolul al XV-lea care l-a însoțit pe Timur Lenk); (rar, regional) formă trunchiată utilizată în graiul moților ca prescurtare pentru localitatea Abrud.
• Abrud — Oraș în județul Alba, Transilvania, România, situat în Depresiunea Abrudului din Munții Apuseni, pe râul cu același nume; este un străvechi centru minier cunoscut din epoca romană sub denumirea de Abruttus, fiind strâns legat de exploatarea aurului și de evenimentele istorice ale Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și ale Revoluției de la 1848.
• Abrudan — Nume de familie românesc frecvent, răspândit cu precădere în zona Transilvaniei (în special în județele Bihor, Cluj, Alba și Arad), format inițial ca un demonim pentru a desemna o persoană originară din orașul sau regiunea Abrud.
• abrudean — Persoană născută sau stabilită în orașul Abrud (județul Alba) ori în împrejurimile acestuia; (ca adjectiv) care aparține orașului Abrud sau locuitorilor săi, privitor la această localitate din Munții Apuseni.
• abrudeană — Femeie născută sau stabilită în orașul Abrud (județul Alba) ori în împrejurimile acestuia; (ca adjectiv) formă de feminin pentru 'abrudean', care aparține orașului Abrud, locuitorilor săi sau care este specific acestei regiuni din Munții Apuseni.
• abrudeancă — Femeie născută în orașul Abrud (județul Alba) sau originară din această localitate din Munții Apuseni.
• abrupt — (Despre pante, drumuri sau terenuri) Care este foarte înclinat, prăpăstios, râpos și greu accesibil; (figurat, despre stil sau limbaj) care este discontinuu, sacadat, lipsit de tranziții line sau greu de urmărit; (ca substantiv) perete muntos stâncos, vertical sau aproape vertical.
• abruptamente — (Rar, livresc) În mod abrupt; cu bruscă schimbi de direcție, ritm sau ton; fără tranziții line sau pregătire prealabilă; pe neașteptate sau sacadat.
• abrupto — (Medicină, în expresii) Termen preluat din limba latină utilizat pentru a descrie o desprindere bruscă, o ruptură instantanee sau o separare prematură a unui organ ori țesut; întâlnit exclusiv în context clinic (ex: abruptio placentae / abrupto placentară).
• Abrus — (Botanică) Gen de plante agățătoare din familia Fabaceae (Leguminosae), native în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, caracterizate prin frunze penate și păstăi ce conțin semințe sferice adesea intens colorate și extrem de toxice din cauza conținutului de abrină.
• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• abrutizant — Care produce abrutizare; care tampeste, indobitoceste sau degradeaza facultatile intelectuale si morale ale unei persoane; distrugator pentru demnitatea umana.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• abrutizat — Care a suferit un proces de abrutizare; om care și-a pierdut facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, comportându-se primitiv ori grosolan din cauza viciilor, a epuizării sau a unui mediu social nociv.
• Abruzachie — (Arhaic) Variantă onomastică veche sau formă hibridă regională a prenumelui masculin Ambrozie sau a numelui de familie Rosetti-Roznovanu (cu variante precum Bruzachie), întâlnită în documentele administrative și boierești din Moldova secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
• abruzană — Femeie originară din regiunea Abruzzo (Italia) sau care locuiește în această provincie; (ca adjectiv) formă de feminin pentru 'abruzez', care aparține regiunii italiene Abruzzo, locuitorilor săi sau care este specific acestei arii geografice din Peninsula Italică.