#șold

• aloplastie — Metodă sau tehnică chirurgicală generală prin care defectele de substanță, pierderile de țesut sau organele compromise sunt corectate, protezate ori înlocuite prin introducerea în organism a unor materiale inerte străine de natură nebiologică. Acest concept structural cuprinde totalitatea operațiilor de implantare de proteze (articulare, valvulare) și grefe inerte sintetice.
• archebuzier — Soldat din infanteria secolelor XV-XVII înarmat cu o archebuză; luptător specializat în manevrarea armelor de foc timpurii și în aplicarea tacticilor de tragere în salve organizate. Acești militari au revoluționat câmpul de luptă medieval, reducând treptat importanța cavaleriei grele și forțând modificarea arhitecturii fortificațiilor.
• argosi — Formă de plural arhaică, rară sau variantă regională utilizată în trecut pentru locuitorii sau oștenii originari din orașul-stat antic Argos (argieni); ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice ori structurale specifice stilului geometric dezvoltat în această zonă a Greciei. În sens arheologic, termenul grupează specimenele de ceramică veche sau armurile de bronz realizate în manufacturile locale din Peloponez.
• armată — Totalitatea forțelor militare ale unui stat, organizate și echipate structural pentru apărarea națională, securitatea teritoriului și ducerea acțiunilor de război; oaste. În sens restrâns, termenul desemnează o mare unitate strategică alcătuită din mai multe corpuri de armată sau divizii, iar în sens figurat sau colectiv, o mulțime mare de oameni sau elemente organizate care acționează unitar într-un scop comun.
• artiler — Militar specializat în manipularea, ochirea și întreținerea pieselor de artilerie (tunuri, obuziere, mortiere); artilerist. În textele istorice și documentele militare vechi, termenul desemna luptătorul din trupele de bombardiere sau servantul de piesă grea dintr-o garnizoană ori de pe câmpul de bătălie.
• artroplastie — Intervenție chirurgicală reconstructivă realizată cu scopul de a restabili mobilitatea și funcția unei articulații deteriorate, precum și de a elimina durerea asociată. Această procedură poate implica fie remodelarea suprafețelor osoase bolnave, fie înlocuirea parțială sau totală a elementelor articulare uzate cu componente artificiale biocompatibile, numite proteze.
• artrotomie — Intervenție chirurgicală ce constă în secționarea sau incizarea capsulei unei articulații pentru a permite accesul direct în cavitatea acesteia. Această procedură deschisă clasică este efectuată în scop explorator, pentru extragerea corpilor străini (artrofiți), repararea structurilor ligamentare interne sau ca etapă preliminară în realizarea unei artroplastii sau artrodeze.
• ascher — Termen arhaic provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna un ostaș sau un soldat otoman, precum și, colectiv, armata turcească în ansamblul ei. În documentele vechi și cronici, cuvântul descria trupele regulate trimise de Înalta Poartă în campanii militare sau în garnizoane.
• ascheriu — Variantă regională și arhaică pentru soldat, ostaș sau căpitan din armata otomană; termen utilizat în trecut în documentele din Principatele Române pentru a desemna un militar turc. Reprezintă o adaptare fonetică structurală a substantivului de origine turcă ce definea ierarhiile și efectivele militare străine trimise în misiuni de pază ori campanii de cucerire.
• ascherliu — Ostaș sau soldat turc; variantă atestată istoric a termenului 'ascheriu', provenind direct din etimonul turcesc ce desemnează statutul militar. Folosit în cronicile medievale și în actele de cancelarie pentru a descrie membrii trupelor otomane staționate sau aflate în trecere prin teritoriile românești.
• askari — Soldat colonial local din rândurile populației indigene din Africa Orientală, recrutat și antrenat de armatele puterilor europene (în special de Imperiul German, Marea Britanie și Italia) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Acești luptători erau recunoscuți pentru disciplina lor riguroasă, cunoașterea terenului și rolul crucial jucat în conflictele regionale, inclusiv în timpul Primului Război Mondial.
• azap — Ostaș infanterist ușor dintr-o unitate militară auxiliară de avangardă a armatei otomane, recrutat istoric din rândul tinerilor necăsătoriți din provincii. În contextul țărilor române medievale, termenul definea corpuri de mercenari sau paznici înarmați rânduiți în cetăți sau la curțile domnești. Acești soldați aveau rolul structural de a hărțui inamicul în prima linie și de a asigura o defensivă rapidă, fiind recunoscuți pentru mobilitatea lor ridicată pe câmpul de luptă.
• badahuzi — Termen arhaic și livresc extrem de rar întâlnit în vechile cronici sau traduceri istorice românești (derivat din surse otomane sau persane, corelat probabil cu triburile badahuzi / badahși) pentru a desemna un corp de ostași, gărzi mercenare sau călăreți războinici din regiunile muntoase ale Orientului, folosiți uneori în armatele imperiale.
• baeractar — Formă grafică sau variantă arhaică regională pentru cuvântul 'bairactar' sau 'bairactari'; militar otoman însărcinat cu purtarea steagului sau a stindardului unei unități; stegar, purtător de drapel. În sens extins în documentele medievale românești, termenul făcea referire la cel care conducea un grup de oșteni sub un anumit însemn militar.