#zbor

• aerocârlan — Termen argotic, ironic sau peiorativ utilizat în comunitățile de aviație sau în jargonul militar românesc pentru a desemna un pilot tânăr, fără experiență, un elev dintr-o școală de aviație ori un debutant care manifestă o atitudine prea încrezătoare sau nesăbuită în timpul zborului.
• aeroclub — Asociație sportivă, club sau organizație aeronautică ce are ca scop promovarea, practicarea și dezvoltarea activităților de zbor recreativ, pilotaj, parașutism, planorism sau aeromodelism. De asemenea, termenul desemnează și baza materială a unei astfel de asociații, incluzând aerodromul, hangarele, avioanele și facilitățile de antrenament.
• aerocompas — Instrument de navigație aeriană (busolă giroscopică, magnetică sau electronică) montat la bordul aeronavelor, utilizat pentru determinarea și indicarea continuă a capului magnetic sau a direcției de zbor a aparatului în raport cu punctele cardinale.
• aerodină — Orice aparat de zbor mai greu decât aerul, a cărui susținere și sustentație în atmosfera terestră sunt asigurate exclusiv de forțele dinamice exercitate de aer asupra suprafețelor sale portante (aripi fixe sau rotoare în mișcare) în timpul deplasării. Clasificarea cuprinde avioanele, elicopterele, planoarele și dronele, reprezentând opusul aerostatelor.
• aerodinam — Termen tehnic general sau istoric folosit pentru a desemna orice aparat de zbor mai greu decât aerul (cum sunt avioanele, elicopterele sau planoarele), a cărui susținere și sustentație în atmosferă sunt asigurate exclusiv de forțele aerodinamice generate de mișcarea relativă a suprafețelor sale portante (aripi, rotoare) în contact cu fluxul de aer. Reprezintă opusul aerostatelor (baloane, zepline), care plutesc pe baza forței arhimedice.
• aerodrom — Zonă definită pe pământ sau pe apă (incluzând clădiri, instalații și echipamente) destinată a fi utilizată fie în întregime, fie în parte, pentru sosirea, plecarea și mișcarea la suprafață a aeronavelor. Spre deosebire de un aeroport comercial complet, acesta poate avea o infrastructură simplificată, fiind utilizat adesea pentru aviația sportivă, utilitară, școli de zbor sau activități militare.
• aerofob — Ca substantiv sau adjectiv în psihologie, desemnează o persoană care suferă de aerofobie, manifestând o frică patologică și irațională de curenții de aer, de aerul curat sau de zborul cu avionul. În biologie, termenul descrie un microorganism sau o celulă care evită contactul cu oxigenul molecular, prezentând un comportament anaerob.
• aerofobie — Frică patologică, intensă și irațională de curenții de aer, de aerul curat sau de zborul cu avionul. În psihiatrie, este clasificată ca o tulburare anxioasă specifică; în neurologie și boli infecțioase, reprezintă un simptom clinic sever întâlnit în faza terminală a turbării (rabiei), unde curentul de aer provoacă spasme musculare dureroase.
• aerogară — Clădire principală sau complex de clădiri situat în incinta unui aeroport, special amenajat și dotat cu infrastructura logistică necesară pentru deservirea pasagerilor și a echipajelor, formalitățile de îmbarcare și debarcare, controlul de securitate, sortarea bagajelor și gestionarea fluxurilor de transport aerian.
• aeromodelism — Activitate practică cu caracter sportiv-tehnic sau hobby care constă în proiectarea, construirea, reglarea și pilotarea aeromodelelor. Ca disciplină sportivă oficială guvernată de Federația Aeronautică Internațională (FAI), aeromodelismul include competiții naționale și internaționale organizate pe clase de aparate (zbor liber, zbor captiv, radiocomandate sau machete de precizie).
• aeronaut — Persoană specializată sau autorizată care navighează prin atmosferă cu ajutorul unui aerostat, al unui balon dirijabil sau al unei aeronave; pilot ori membru al echipajului de conducere al unui aparat de zbor mai ușor decât aerul. În sens istoric, termenul desemnează pionierii zborurilor atmosferice care au deschis calea explorării spațiului aerian.
• aeronautic — Care aparține aeronauticii sau se referă la navigația aeriană, la studiul, proiectarea, construcția și exploatarea aparatelor de zbor. Acest termen descrie elemente structurale, normative, industriale sau științifice esențiale pentru zborul vehiculelor în atmosfera terestră, de la avioane și elicoptere până la sisteme complexe de propulsie și control.
• aeronautică — Știința, tehnica și ansamblul industriilor care se ocupă cu proiectarea, construcția, testarea, exploatarea și navigarea aparatelor de zbor în atmosfera terestră. Domeniul cuprinde discipline complexe precum aerodinamica, structurile aerospațiale, propulsia și sistemele de avionică, având ca scop optimizarea deplasării în siguranță a vehiculelor mai ușoare sau mai grele decât aerul.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aeronavigant — Persoană care face parte din echipajul de comandă sau auxiliar al unei aeronave în timpul zborului și își desfășoară activitatea profesională în aer; pilot, copilot, navigator, mecanic de bord sau însoțitor de zbor. Ca adjectiv, descrie personalul, activitățile sau aptitudinile medicale specifice necesare executării serviciului la bordul avioanelor.
• aeronavigație — Știința, tehnica sau activitatea practică de a conduce o aeronavă în condiții de siguranță optimă pe o rută stabilită, între două puncte geografice determinate. Acest domeniu complex include planificarea traiectoriei, determinarea poziției exacte prin metode astronomice, radioelectrice sau prin satelit, precum și interacțiunea constantă cu sistemele de management al traficului aerian și serviciile de meteorologie.
• aeroplan — Denumire istorică sau arhaică dată avioanelor din primele generații de construcție; aparat de zbor mai greu decât aerul, propulsat de un motor și susținut în atmosferă de forța portanță a unor aripi fixe. Deși în limbajul tehnic actual este înlocuit aproape complet de termenul 'avion', cuvântul păstrează o valoare documentară și literară puternică legată de pionieratul aviației.
• aeroplanie — Termen istoric rar utilizat în perioada de început a aviației pentru a desemna arta, tehnica sau acțiunea de a naviga și de a pilota un aeroplan. Acest concept structural evoca ansamblul de cunoștințe practice legate de controlul aparatelor de zbor cu aripi fixe, fiind ulterior înlocuit în totalitate de termenul modern 'pilotaj' sau inclus în sfera mai largă a aviației.
• aeroplanist — Denumire istorică sau arhaică dată unui pilot de avion sau aviator, în special în perioada de pionierat a aeronauticii; persoană care conducea sau naviga un aeroplan. Acest termen structural subliniază legătura directă a personalului navigant cu aparatele timpurii cu aripi fixe, fiind ulterior înlocuit în totalitate de termenul universal 'pilot'.
• aerotaxi — Serviciu de transport aerian comercial neregulat, la cerere, efectuat pe distanțe scurte sau medii cu ajutorul unor aeronave utilitare mici, elicoptere ori vehicule electrice cu decolare verticală (eVTOL). Acest sistem logistic structural este conceput pentru a asigura deplasarea rapidă a pasagerilor sau a mărfurilor de urgență, evitând aglomerația rutieră din marile metropole.