#vanatoare

• adulma — A simți mirosul sau prezența unui animal ori a unui obiect de la distanță; a mirosi, a lua urma sau a simți din ochi (specific animalelor de pradă sau câinilor de vânătoare). În sens figurat, verbul semnifică a bănui, a intui, a mirosi ori a anticipa o intenție ascunsă, o primejdie iminentă sau o oportunitate secretă, ghidându-se după indicii subtile sau după un instinct dezvoltat.
• adulmaca — Formă regională rar întâlnită sau variantă fonetică alterată a verbului standard 'a adulmeca', utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie acțiunea unui animal (în special câini de vânătoare sau prădători) de a simți mirosul ori de a lua urma unei prăzi de la distanță. În sens figurat, este folosit ocazional în vorbirea populară cu înțelesul de a bănui, a intui sau a mirosi o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie înainte ca aceasta să devină evidentă.
• adulmacare — Acțiunea de a adulmaca și rezultatul ei; variantă regională sau arhaică pentru substantivul standard 'adulmecare', desemnând procesul biologic prin care un animal percepe mirosul sau urmărește amprenta olfactivă a unui obiect ori a unei alte viețuitoare. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui sau de a anticipa o situație ascunsă prin intermediul flerului sau al instinctului.
• adulmacat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă regională sau arhaică pentru participiul standard 'adulmecat'. Termenul califică starea unui animal de pradă sau a unui obiect localizat de copoi. În sens figurat, în vorbirea populară din anumite subgraiuri rurale, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o oportunitate comercială care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; parțial echivalent cu termenul standard 'adulmecat'. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmeca — A simți, a descoperi sau a se strădui să perceapă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a urmelor sau a hranei (specific animalelor de pradă, copoilor sau canidelor). În sens figurat, aplicat la oameni, verbul semnifică a căuta să afle, a umbla după ceva, a urmări, a da de urmă, a observa sau a supraveghea subtil; de asemenea, folosit reflexiv ('a se adulmeca'), descrie acțiunea a două ființe de a se cerceta sau măsura reciproc cu neîncredere.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• adulmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmăcat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmuca — O formă regională extrem de rară sau variantă fonetică alterată a verbului standard a adulmeca, întâlnită izolat în anumite subgraiuri rurale transilvănene. Desemnează acțiunea unui animal de a simți mirosul sau de a lua urma unei prăzi ori a unui obiect de la distanță. Termenul a apărut prin contaminarea fonetică rurală dintre verbul a adulmeca (sau varianta sa regională adulmăca) și atracția lexicală a rădăcinii verbului a adormi ori a unor structuri onomatopeice locale legate de respirația profundă a animalelor în timpul căutării urmei.
• ahotă — Strigăt puternic, hărmălaie sau zgomot mare făcut de hăitași în timpul vânătorilor domnești ori boierești pentru a speria și a stârni vânatul din ascunzișuri; hăituială tăioasă. În sens larg și regional, termenul poate desemna o pornire zgomotoasă, o larmă neîntreruptă de voci sau un îndemn răstit, fiind utilizat istoric în descrierile partidelor de vânătoare din Moldova medievală.
• aidam — Termen regional rar sau arhaic (întâlnit în documente vechi de vânătoare sau graiuri periferice) folosit pentru a desemna un câine de vânătoare bine dres, curajos și viguros, specializat în hăituirea vânatului mare; hăitaș bătăios. Reflectă adaptări locale ale unor strigăte de îndemn sau denumiri specifice din mediul cinegetic tradițional.
• aidem — Termen regional rar sau arhaic (întâlnit în documente vechi de vânătoare sau graiuri periferice) folosit pentru a desemna un câine de vânătoare bine dres, curajos și viguros, specializat în hăituirea vânatului mare; hăitaș bătăios. Reflectă adaptări locale ale unor strigăte de îndemn sau denumiri specifice din mediul cinegetic tradițional.
• alic — Formă singulară regresivă, arhaică sau regională folosită în graiurile locale din anumite provincii pentru alică (mai frecvent utilizat la plural: alici); mică bilă de plumb sau din alt metal dur folosită ca proiectil pentru cartușele armelor de vânătoare. În mod rarisim, în terminologia meșteșugărească veche, termenul putea desemna și o mică așchie de piatră, un fragment metalic restat sau o defecțiune fină apărută în turnarea fontelor.
• alică — Mică bilă de plumb, oțel sau alt metal dur, folosită în număr mare drept încărcătură (proiectil multiplu) în cartușele armelor de vânătoare cu țeavă lisă; alice. În mod rarisim, în atelierele mecanice vechi, termenul desemnează o mică așchie de piatră sau o defecțiune măruntă (suflură) apărută pe suprafața pieselor metalice turnate defectuos.
• alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
• alice — Proiectile sferice de dimensiuni mici, fabricate de regulă din plumb, oțel sau alte aliaje metalice grele, utilizate ca încărcătură multiplă în cartușele destinate armelor de vânătoare cu țeavă lisă. Acest tip de muniție este conceput structural pentru a se dispersa într-un grup compact după părăsirea țevii, crescând probabilitatea de lovire a țintelor în mișcare rapidă prin crearea unui nor de impact distribuit geometric.
• alșut — Termen arhaic sau regional întâlnit în anumite graiuri pentru a descrie un animal (în special un cerb, berbec sau țap) căruia îi lipsește un corn, care are un corn rupt sau ciuntit; de asemenea, poate desemna o pasăre cu aripa rănită ori tăiată. În context structural cinegetic tradițional, cuvântul servea ca marker descriptiv popular pentru exemplarele marcate de defecte fizice evidente.