#uns
- abscons — Termen livresc utilizat pentru a descrie un concept, o idee, o motivație sau un text ascuns, tăinuit, obscur, greu de pătruns sau complet inaccesibil înțelegerii imediate. În filozofia morală și etică, cuvântul califică adesea intențiile disimulate, raționamentele criptice sau adevărurile ezoterice care necesită un efort profund de decodificare și interpretare.
- absconsitate — Substantiv abstract ce desemnează starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este ascuns, obscur, indescifrabil sau complet tăinuit înțelegerii și rațiunii. În epistemologie și filozofia moralei, termenul face referire la impenetrabilitatea conceptuală a anumitor sisteme de gândire sau la obscuritatea deliberată a unor principii etice greu de justificat rațional.
- absconzitate — Variantă ortografică și fonetică rară sau arhaică a substantivului abstract 'absconsitate', utilizată în trecut pentru a desemna starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este profund ascuns, obscur, tăinuit sau indescifrabil. În textele filozofice și eseurile morale timpurii, termenul sublinia impenetrabilitatea conceptuală sau bizareria unui discurs care masca adevărata intenție etică ori dogmatică a autorului în spatele unei ambiguități deliberate.
- adaptativ — Care tinde spre adaptare, care are proprietatea, funcția sau capacitatea de a asigura adaptarea unui organism, comportament sau sistem la schimbările mediului extern. În informatică și automatică, termenul descrie un algoritm sau un sistem de control capabil să își modifice parametrii interni în timp real pentru a menține performanțele optime în ciuda perturbărilor imprevizibile.
- adelomorf — Care are o formă nedefinită, vagă, ascunsă sau greu de determinat din punct de vedere structural; lipsit de contururi precise ori de o configurație geometrică stabilă. În histologie și anatomie, descrie anumite celule epiteliale sau structuri glandulare ale căror limite nu pot fi distinse clar la microscop fără colorații speciale.
- adelopod — Organism sau segment anatomic caracterizat prin picioare ascunse, invizibile la o examinare superficială sau retrase complet în interiorul cavităților corpului; în zoologie, descrie specii de nevertebrate sau larve ale căror apendice locomotorii sunt rudimentare ori mascate structural de pliuri cutanate. Termenul definește o adaptare evolutivă specifică organismelor fosoriale sau parazitare.
- adelostom — Care are deschiderea bucală ascunsă, invaginată sau protejată de pliuri anatomice speciale; organism sau structură anatomică caracterizată printr-un aparat bucal retras, specific anumitor grupuri de nevertebrate sau larve marine. Acest caracter morfologic adaptativ oferă o protecție sporită împotriva prădătorilor sau a factorilor de mediu abrazivi, optimizând în același timp mecanismul de hrănire prin filtrare.
- adrenalină — Hormon secretat de medulosuprarenală și neurotransmițător eliberat de sistemul nervos simpatic în situații de stres, spaimă sau efort fizic intens; epinefrină. Acționează rapid asupra receptorilor adrenergici, determinând creșterea frecvenței cardiace, vasoconstrucție periferică, dilatarea căilor respiratorii și mobilizarea rezervelor de glucoză, pregătind corpul pentru reacția de tip 'luptă sau fugi'. În sens figurat, termenul descrie o stare de excitație intensă sau trăirea unei senzații tari.
- afirmativ — 1. Care afirmă, care susține sau confirmă ceva; care conține o afirmație sau exprimă un acord; opus lui negativ. 2. În lingvistică, se referă la o propoziție sau formă verbală care confirmă predicția enunțului. 3. Ca adverb, servește la exprimarea confirmării, având sensul de 'da', 'exact' sau 'întocmai' în protocoalele de radiocomunicații militare și civile.
- ajuns — Stare a ceea ce este destul sau suficient; abundență materială moderată sau bunăstare (trai bun). Ca adjectiv sau participiu, indică o persoană care a sosit la destinație ori care a parvenit, realizându-se pe plan social sau financiar. Ca adverb, se folosește în structuri exclamative pentru a cere oprirea imediată a unei acțiuni.
- ajunsă — Forma de feminin singular a adjectivului sau participiului 'ajuns'; descrie o femeie care a sosit la o anumită destinație sau o persoană de sex feminin care a realizat un succes social, profesional ori financiar remarcabil, uneori sugerând o atitudine de mândrie sau parvenitism. În contexte abstracte, se referă la o acțiune, o decizie sau o stare care a atins un punct terminus ori un prag de maturitate deplină.
- ajunsătură — Termen rar sau regional care desemnează starea sau acțiunea de a ajunge la timp ori de a prinde pe cineva din urmă; de asemenea, poate indica o cantitate suficientă dintr-un bun (îndestulare, suficiență) sau rezultatul materializat al unei parveniri sociale. În unele graiuri locale, cuvântul descrie și un mic adaos sau o completare adusă unei provizii pentru ca aceasta să fie de ajuns.
- alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
- alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
- alifios — Care are consistența, aspectul sau proprietățile unei alifii; onctuos, gras, unsuros la atingere. În sens figurat, termenul descrie o persoană lingușitoare, ipocrită sau exagerat de umilă în comportament, care încearcă să intre în grațiile cuiva prin amabilități artificiale.
- alifiu — Termen rar sau regional care descrie o consistență moale, unsuroasă sau o nuanță albicioasă-gălbuie, similară cu cea a unei alifii simple de casă. Este folosit uneori în graiurile locale pentru a descrie textura unor preparate culinare supragătite ori starea unor pământuri argiloase îmbibate cu apă.
- altângie — Termen colectiv istoric utilizat pentru a desemna o sumă mare de bani formată exclusiv din monede de aur (altâni) sau totalitatea bogățiilor metalice de preț deținute de o persoană; prin extensie, descrie o stare de opulență sau tezaurul acumulat din dări și negoț.
- alter ego — O altă personalitate sau un al doilea sine al unei persoane, reprezentând o fațetă ascunsă, complementară ori idealizată a identității cuiva. În literatură, desemnează un personaj care vorbește în numele autorului sau care reflectă fidel trăsăturile acestuia, în timp ce în viața cotidiană indică un prieten extrem de apropiat și de încredere, considerat o replică spirituală perfectă.
- amistuit — Care a fost supus procesului de amistui; ascuns, tăinuit, dosit sau dat uitării în mod intenționat pentru a nu fi descoperit ori divulgat public.
- amistuită — Forma de feminin a adjectivului 'amistuit'; care a fost supusă procesului de tăinuire, ascundere sau mușamalizare intenționată; o faptă, o taină ori o problemă din comunitate îngropată structural prin înțelegere secretă pentru a nu fi divulgată public.