#transport public

• autobus — Variantă ortografică și fonetică alternativă (sau arhaică/populară) pentru cuvântul 'autobuz'; vehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, amenajat cu numeroase locuri pentru pasageri, utilizat pentru transportul public în comun pe trasee urbane, interurbane sau turistice fixe. Termenul păstrează o formă etimologică apropiată de rădăcina sa internațională și este utilizat ocazional în documente istorice sau în limbajul familiar.
• autobuz — Autovehicul de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, echipat cu caroserie închisă și amenajat cu numeroase locuri pe scaune și în picioare, utilizat pentru transportul public sau privat de persoane pe rute urbane, interurbane sau turistice. În rețelele moderne de tranzit, acesta reprezintă pilonul de bază al mobilității sustenabile, fiind integrat într-un sistem logistic complex coordonat de autoritățile locale prin grafice stricte de circulație.
• autobuzist — Termen familiar, popular sau profesional folosit pentru a desemna șoferul unui autobuz; persoană calificată care conduce un autovehicul de transport public de persoane pe rute urbane sau interurbane. Din punct de vedere ocupațional, acesta are responsabilitatea nu doar de a manevra în siguranță vehiculul în traficul intens, ci și de a respecta graficul orar și normele de conduită în raport cu pasagerii.
• autogară — Stație principală, special amenajată într-o localitate, dotată cu peroane, săli de așteptare, case de bilete și facilități tehnice, având rolul de a asigura sosirea, plecarea, parcarea și tranzitul autobuzelor și autocarelor care efectuează transport public interurban sau internațional de persoane.
• autohaltă — Punct amenajat de oprire pe traseul unor linii de transport auto public (autobuze, autocare), de importanță secundară, dotat de regulă cu o copertină simplă și un indicator de orar, destinat exclusiv urcării sau coborârii pasagerilor, fără a dispune de infrastructura complexă a unei autogări.
• autostație — Stație amenajată special, de dimensiuni mai mici decât o autogară, situată de obicei pe rutele de tranzit județene sau interurbane, destinată opririi regulate, îmbarcării și debarcării pasagerilor care călătoresc cu autobuze, microbuze sau autocare. Acest nod de transport include adesea un refugiu protejat, graficele cu orele de sosire și elemente de semnalizare rutieră specifice.
• autotaxare — Sistem de plată sau metodă de încasare a taxelor în cadrul căreia utilizatorul sau pasagerul își achită singur contravaloarea unui serviciu sau bilet, fără intervenția directă a unui taxator, casier ori conductor. Acest sistem funcționează de obicei prin intermediul unor aparate automate (validatoare, parcometre, turnichete), fiind utilizat pe scară largă în transportul public urban sau în parcările moderne.