#tacea

• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• Adenandra — Gen de plante perene, arbustive, originare din regiunile calde ale Africii de Sud, aparținând familiei Rutaceae. Aceste plante sunt caracterizate structural prin frunze mici, adesea aromatice datorită glandelor uleioase proeminente, și flori decorative cu cinci petale nuanțate în alb sau roz, fiind cultivate la nivel internațional ca plante ornamentale datorită rezistenței lor în soluri nisipoase.
• Adenandra fragrans — Specie de arbust aromatic de dimensiuni mici, originară din regiunea Capului în Africa de Sud, aparținând familiei Rutaceae. Planta este recunoscută structural pentru frunzele sale glandulare mici care emană un parfum intens, plăcut și balsamic la zdrobire, precum și pentru florile sale decorative cu cinci petale, de culoare albă sau roz, utilizate adesea în horticultura ornamentală de nișă.
• Agathosma — Un gen de arbuști sempervirescenți din familia Rutaceae, endemici în regiunile cu climă mediteraneeană din Africa de Sud, în special în provincia Western Cape. Acești arbuști de talie mică sau medie sunt recunoscuți pentru frunzele lor aromatice, intens punctate cu glande uleioase care emană un miros puternic, plăcut sau medicinal la zdrobire, având o importanță ecologică deosebită în ecosistemul de fynbos și calități ornamentale sau terapeutice recunoscute.
• Agathosma ciliata — O specie specifică de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, recunoscută după frunzele sale mici, lanceolate, ale căror margini sunt tivite cu perișori fini și rigizi (cili). Această plantă produce inflorescențe dense de flori albe sau roz pal și este apreciată atât pentru valoarea sa decorativă în amenajările xerofitice de tip rocărie, cât și pentru compușii fitochimici unici extrași din glandele sale foliare.
• Agathosma hirta — O specie de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, familia Rutaceae, nativă în regiunea Capului din Africa de Sud. Această plantă se caracterizează structural prin ramuri și frunze acoperite cu perișori lungi, aspri și lânoși (piloși/hirsuți), o adaptare evolutivă eficientă pentru reținerea umidității atmosferice în climatele aride, producând flori mici grupate în inflorescențe terminale.
• Agathosma imbricata — O specie specifică de arbust din genul Agathosma, caracterizată prin frunze mici, rigide, așezate foarte des de-a lungul ramurilor și suprapuse parțial unele peste altele ca țiglele unui acoperiș (dispuse imbricat). Această structură foliară compactă reduce considerabil pierderea de apă prin transpirație, permițând plantei să supraviețuiască în habitatele stâncoase expuse din ecosistemul sud-african de fynbos.
• Agonis — Gen de plante perene angiosperme din familia Myrtaceae, strict endemic în regiunile de coastă ale sud-vestului Australiei de Vest; cuprinde arbori și arbuști caracterizați prin frunze aromatice alternate bogate în uleiuri esențiale, flori hermafrodite albe cu câte cinci petale aranjate în capitule axilare și fructe sub formă de capsule lemnoase, fiind utilizat pe scară largă în arhitectura peisagistică datorită coroanelor plângătoare și rezistenței la salinitate.
• Agonis flexuosa — Specie de arbore sau arbust peren de talie mică spre medie din genul Agonis, cunoscut popular ca mirtul plângător sau copacul de mentă; faimos pentru ramurile sale pendulante lungi, frunzele înguste care emană un miros puternic de mentă când sunt zdrobite și ciorchinii delicați de flori albe cu baze roz, fiind o alegere favorită ca arbore de aliniament stradal în climatele mediteraneene.
• Agonis marginata — Denumire științifică secundară sau sinonim istoric utilizat în taxonomia botanică pentru o specie de arbust din familia Myrtaceae (genul Agonis), nativă din Australia de Vest; caracterizată prin frunze persistente dispuse altern și inflorescențe dense capituliforme. În nomenclaturile moderne, specia a fost reclasificată sau revizuită sub alte autorități taxonomice, însă termenul reține o importanță istorică în studiul compoziției floristice australe.
• Alisma — Gen de plante erbacee, perene și semiacvatice din familia Alismataceae, cunoscute popular sub denumirea de pătlagină-de-apă; cuprinde specii adaptate la medii umede, lacuri, bălți și șanțuri, răspândite global în zonele temperate și subarctice. Plantele se remarcă prin tulpini rizomatoase sau bulbari, frunze adesea sagitate, ovale ori cordate, poziționate aerian, plutitor sau subacvatic, și infleșcențe bogate, piramidale, alcătuite din flori hermafrodite cu trei petale albe sau rozalii și șase stamine.
• Alisma gramineum — Specie de plantă acvatică de talie mică din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze de iarbă; crește în mâl sau submersă în ape dulci ori slab saline din zone mlăștinoase, lacuri și canale de drenaj. Planta prezintă un polimorfism remarcabil: frunzele aeriene sunt rigide și lanceolate, în timp ce frunzele submerse sunt subțiri, flexibile, asemănătoare unor panglici. Florile sale minuscule, albe cu nuanțe purpurii, rămân închise și se autopolenizează când se dezvoltă sub apă (fenomen numit cleistogamie).
• Alisma lanceolatum — Specie de plantă erbacee, perenă și emergent-acvatică din familia Alismataceae, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze înguste sau lanceolate; vegetează în ape puțin adânci, canale, șanțuri sau pe mâlul expus de la marginea bălților. Se distinge de speciile înrudite prin frunzele sale rigide, îngust-lanceolate, care se îngustează treptat spre pețiol, și prin inflorescența piramidală aerisită, purtând flori mici cu trei petale roz-liliachii care au proprietatea biologică de a se deschide exclusiv în cursul dimineții.
• Alisma plantago-aquatica — Specie tip de plantă erbacee perenă din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă comună sau limbariță; crește în rozetă în medii umede, pe marginea lacurilor și în ape stătătoare puțin adânci. Planta are frunze mari, lat-ovale sau cordate, asemănătoare cu cele ale pătlaginii terestre, și tulpini florale înalte ce pot depăși un metru, purtând panicule ramificate cu numeroase flori mici, albe sau liliachii, care se deschid exclusiv după-amiaza.
• alismatacee — Familie de plante monocotiledonate, erbacee, perene, acvatice sau palustre, adaptate la viața în medii mlăștinoase, lacuri și ape stătătoare puțin adânci. Plantele din această familie se caracterizează prin prezența unor canale laticifere, frunze cu un polimorfism accentuat (adesea sagitate sau cordate) aranjate în rozetă bazală, și flori hermafrodite sau unisexuate, structurate pe tipul trei (trei sepale verzi, trei petale albe sau rozalii și numeroase stamine sau carpele libere).
• Alsomitra — Gen de plante agățătoare (liane) perene din familia Cucurbitaceae, originare din pădurile tropicale ale Asiei de Sud-Est, Indoneziei și Australiei. Acest taxon structural se remarcă prin fructele sale mari sub formă de capsulă globuloasă sau pântecoasă și, în special, prin semințele sale aripate unice (cum sunt cele ale speciei Alsomitra macrocarpa), ale căror aripi membranoase aerodinamice imită zborul unui glisor sau aeroplan, servind istoric ca sursă de inspirație pentru pionierii aviației moderne.
• Alsomitra sarcophylla — Denumire științifică latină pentru o specie distinctă și rară de liană erbacee perenă din genul Alsomitra, familia Cucurbitaceae, întâlnită în pădurile tropicale asiatice. Această plantă agățătoare se remarcă structural prin frunzele sale cărnoase, suculente sau îngroșate (sarcophylla), adaptate pentru reținerea apei în perioadele cu umiditate redusă, și prin capsulele sale specifice producătoare de semințe aerodinamice.
• amfipod — Crustaceu malacostrac de talie mică aparținând ordinului Amphipoda, caracterizat prin absența unei carapace, un corp aplatizat lateral și picioare adaptate structural în mod diferit (unele pentru mers, altele pentru înot ori sărit). Majoritatea speciilor trăiesc în medii marine sau de apă dulce (cum este urzica de mare ori genul Gammarus), jucând un rol ecologic esențial în lanțurile trofice acvatice.
• ampelidacee — Denumire istorică sau sinonimă dintr-un vechi sistem de clasificare botanică (Ampelidaceae) utilizat pentru a desemna familia plantelor dicotiledonate din care face parte vița-de-vie. În taxonomia modernă actuală, acest grup de arbuști agățători și plante lemnoase prevăzute cu cârcei este încadrat oficial sub numele de Vitaceae.
• ampelidee — Variantă terminologică sau denumire colectivă dintr-un sistem clasic de clasificare (Ampelideae) folosită ca sinonim pentru familia Vitaceae (sau Ampelidaceae). Acest grup include plante dicotiledonate agățătoare, arbuști și liane răspândite în zonele temperate și tropicale, având ca element reper vița-de-vie.