#structural

• adjoncțiune — Uniune, alăturare sau adăugare structurală a unui element secundar la un corp sau sistem principal; în dreptul civil, reprezintă o formă de accesiune imobiliară ori mobiliară prin care două bunuri aparținând unor proprietari diferiți sunt unite material într-un singur tot, fără a-și pierde identitatea inițială, astfel încât separarea lor ar deveni prejudiciabilă. În logică și programare, descrie operația de conectare directă a unor variabile sau argumente în cadrul unei structuri liniare.
• admirare — Acțiunea de a admira și rezultatul ei; atitudine psihologică profundă plină de stimă, respect, prețuire sau încântare față de calitățile deosebite ale unei persoane, ale unei opere de artă ori ale unui fenomen natural. Acest proces reprezintă o manifestare emoțională și intelectuală elevată, ce reflectă recunoașterea valorii intrinseci și a frumuseții obiective din mediul înconjurător.
• admitant — Element, circuit sau mărime caracterizată prin admitanță; componentă sau mediu capabil să permită trecerea curentului electric alternativ sau a fluxului de energie într-un sistem fizic. Ca mărime derivată, reprezintă inversul impedanței și măsoară ușurința cu care un circuit electric conduce curentul, fiind utilizat intens în calculele de inginerie energetică și proiectare structurală a rețelelor.
• adnat — Care este unit, concrescut sau strâns alipit, încă din faza de dezvoltare embrionară ori structurală, de un alt organ sau de o altă parte a unui organism; specific elementelor florale (ca stamenele lipite de corolă) ori lamelor unor ciuperci care se unesc direct și larg cu piciorul (stipul). Acest fenomen biologic asigura o coeziune structurală crescută a organelor.
• adnație — Fenomen biologic sau structural care constă în unirea, fuziunea congenitală ori concrescența unor organe sau piese florale aparținând unor cicluri diferite (de exemplu, fuziunea stamenelor cu petalele corolei). Acest proces este esențial în taxonomia vegetală, determinând modificări evolutive majore în morfologia plantelor și optimizând mecanismele de polenizare.
• adnominal — Care determină, însoțește sau se raportează la un substantiv (sau la un substitut al acestuia); specific unui element sintactic ori morfologic care îndeplinește funcția de atribut sau de determinant direct al unui nume. Acest tip de structură este esențial pentru extinderea grupului nominal și nuanțarea înțelesului substantivelor în propoziție.
• adnotare — Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; însemnare, notă, observație sau comentariu explicativ scris pe marginea unui text ori la subsolul unei pagini pentru a clarifica, completa sau interpreta o informație. Reprezintă un instrument filologic și didactic esențial în studiul critic al documentelor sau în organizarea structurală a materialelor de studiu.
• adnotație — Notă, însemnare explicativă, glosă sau scurt comentariu critic scris pe marginea unui text, manuscris ori document istoric pentru a clarifica un termen, un pasaj sau contextul operei; rezultatul acțiunii de a adnota. În lingvistica computațională, desemnează o etichetă structurală atașată unei unități de text pentru a-i atribui un sens formal.
• adnotatoare — Persoană de sex feminin care se ocupă cu adnotarea unor texte, manuscrise ori seturi de date; specialistă responsabilă cu adăugarea de note, comentarii sau etichete descriptive structurate. Ca adjectiv, descrie o entitate (mașină, unealtă sau funcție lingvistică) care îndeplinește operațiunea structurală de marcare și explicare a documentelor.
• adnotator — Persoană care adaugă note, glose, comentarii explicative sau etichete descriptive pe marginea unui text, manuscris ori într-un set de date; specialist responsabil cu prelucrarea structurală și clarificarea informațiilor. În tehnologia modernă, reprezintă specialistul sau instrumentul software (adnotator automat) care marchează datele brute pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială.
• adui — Termen dialectal și regional rar, utilizat preponderent în graiurile din zona Maramureșului și a Transilvaniei de Vest, având semnificația de a aduna, a strânge la un loc sau a acumula diverse obiecte ori bunuri. De asemenea, în anumite subgraiuri vestice, cuvântul apare ca o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', descriind suflarea lină și ușoară a vântului. Acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu ortograma omofonă 'adu-i' (compusă din verbul 'adu' și pronumele '-i').
• adumbritor — Care adumbrește, umbrește parțial sau lasă în penumbră un obiect, un peisaj sau un personaj; factor sau element care prefigurează simbolic ori sugerează discret o idee, un deznodământ sau o trăsătură ascunsă. Ca adjectiv stilistic, califică un obiect protector împotriva luminii sau un element de complot narativ cu rol de anticipare voalată. Ca substantiv, indică un vector fizic ori un procedeu artistic generator de umbră sau mister.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• aduncat — Care a fost adâncit, scobit, încovoiat sau lăsat spre interior; variantă fonetică arhaică sau regională pentru participiul standard adâncat. Termenul califica elemente de relief care au suferit un proces natural de eroziune profundă sau descria obiecte meșteșugărești rurale a căror suprafață a fost prelucrată prin dăltuire, formând o cavitate evidentă.
• adverbializare — Acțiunea de a adverbializa și rezultatul ei; proces morfologic și sintactic prin care un cuvânt aparținând altei clase gramaticale (substantiv, adjectiv, pronume, participiu) dobândește valoarea și funcția unui adverb, pierzându-și capacitatea de flexiune. Acest mecanism reprezintă una dintre principalele căi de îmbogățire a sistemului adverbial în limbile indoeuropene prin intermediul conversiei.
• aerat — Care a fost supus procesului de aerare; îmbogățit cu aer sau oxigen atmosferic; mediu, spațiu ori substanță lichidă sau solidă ventilată corespunzător. În context gastronomic, descrie o compoziție (cremă, ciocolată) ușoară, poroasă, plină de bule fine de gaz, iar în sens ecologic sau agricol, se referă la un sol afânat structural ce permite circulația gazelor.
• aerisire — Acțiunea de a aerisi un spațiu și rezultatul ei; proces controlat sau natural prin care aerul viciat dintr-o incintă este înlocuit cu aer proaspăt din exterior. În sens tehnic, reprezintă o deschidere structurală, un canal sau un dispozitiv special proiectat (grilă, supapă) care permite circulația gazelor, ventilarea componentelor sau evacuarea bulelor de aer dintr-un circuit hidraulic.
• aerocablu — Cablu conductor, electric sau de tracțiune, proiectat și montat special pentru a fi suspendat la înălțime pe stâlpi ori piloni de susținere în spațiul aerian deschis. În ingineria mecanică, se referă la cablurile groase de oțel utilizate pentru susținerea și deplasarea telefericelor, funicularelor sau a aerobuzelor; în telecomunicații, reprezintă conductorii aerieni protejați împotriva intemperiilor.
• aerocarpie — Proprietate sau fenomen biologic rar întâlnit la anumite specii de plante care constă în formarea, maturarea și dezvoltarea fructelor în mediul aerian, deasupra solului, spre deosebire de plantele geocarpe, care își îngroapă fructele pentru a se coace în pământ.
• aerocosmic — Care se referă simultan la spațiul aerian (atmosferic) și la cel cosmic (extraatmosferic); situat în aceste spații sau adaptat să funcționeze în ambele medii. Termenul descrie tehnologii, vehicule, misiuni de cercetare sau industrii conexe care integrează aviația clasică și zborul spațial orbital ori interplanetar.